oameni buni "numai prin oameni ajungem la Dumnezeu". nu de unii singuri. si nu cred ca e vorba de vreun "risc al mantuirii noastre" atunci cand te rogi pt sinucigasi si cei de alta confesiune. Dumnezeu stie INIMA noastra si ar fi in opinia mea bucuros ca e asa de mare incat sa cuprinda toata faptura. ca doar El asa ne invata nu?
si ca sa intaresc cele ce am spus va spun o pilda care pe mine m-a facut sa inteleg ca Dumnezeu este deschis la toata fapta noastra buna si apreciaza curajosii care isi asuma riscuri.
Doi sfinti au fost anuntati de Dumnezeu ca intr-o anumita zi la o anumita ora Va veni sa ii cunoasca Personal. Amandoi s-au pregatit din timp si au pornit spre locul de intalnire. Pe drum s-au intalnit cu un om sarman caruia ii ramasesera caii intepeniti intr-o mlastina. Unul dintre ei zice "imi pare rau mai omule dar nu te pot ajuta ca vezi tu ma duc la o intanire importanta cu Insusi Dumnezeu si nu pot sa ma infatisez asa imputit. " Si a plecat mai departe grabit sa nu rateze marea ocazie. Celalalt insa a pus umarul si l-a ajutat pe OM sa iasa din mocirla aia si sa ajunga mai repede la copilasii lui. al 2 lea nu numai ca a ajuns jegarit si imputit la Dumnezeu dar a si intarziat pe cand primul a venit la timp si era bec :p. Mai mult i-a promis celui cu fapta buna ca pana la sfarsitul lumii i se va purta numele de catre oameni in timp ce numele primului s-a stins in uitarea vremii. In nimicnicia mea am uitat care sunt numele celor 2 sfinti poate voi stiti mai multe. ???
Dumnezeu nu numai ca l-a la laudat pe cel care a ajutat omul sarman si si-a riscat intalnirea dar nu a parut deloc Deranjat sa astepte pe cel care a facut un bine semenului. Scuzati limbajul neconventional si direct dar asa cred ca se va intelege mai bine ce vreau sa transmit. MIe mi-a placut extraordinar aceasta pilda si am tinut sa v-o impartasesc. Asa ca dupa mintea noastra omeneasca nu stim cat de mult putem ajuta si sinucigasii si oamenii de alte credinte rugandu-ne pt ei. Datoria noastra de crestin e sa ne rugam.
|