Eu nu-l bănuiesc pe Scot decât de intenții bune. Nu cred că ce a scris reprezintă un atac la Ortodoxie. Cred că, din contră, e un semnal de alarmă la felul în care noi o trăim. Că avem o comoară, dar nu prea o fructificăm. Că Ortodoxia se cunoaște în Biserică e adevărat. Dar roadele ei n-ar trebui să se vadă și în lume? Dacă spunem că suntem în mare majoritate creștini ortodocși, lumea în care trăim n-ar trebui și ea să fie la fel de creștină? Cred că ne este de folos să ne vedem păcatele, scăderile, ca să le îndreptăm. Iar celor de alte confesiuni care, de bună-credință, ni le arată, să le mulțumim, pentru că vor să facă din noi niște creștini mai buni; mai ortodocși.
Pe cine, oare, nu îngrijorează felul în care arată lumea actuală, societatea noastră, neamul nostru? Oare cei care fac televiziunea, publiciatea, care publică reviste deocheate nu tot din neamul nostru ortodox sunt? Nu o consecință a felului în care e trăită credința noastră e realitatea tot mai sufocată de păcate în care trăim? Unde sunt roadele credinței noastre?
De ce să ne simțim ofensați, căci nu de frumusețea Ortodoxiei primelor veacuri s-a legat cineva. Pe asta cei mai mulți o recunosc. E vorba de Ortodoxia actuală. Dacă o comparăm pe aceasta cu cea de atunci, ce vom obține? N-ar trebui, oare, să facem cu toții pocăință și să căutăm să trăim cu adevărat dreapta credință?
M-a îngrijorat foarte mult un filmuleț făcut într-un sat din țară, unde oamenii erau întrebați, simplu, care este diferența dintre Paști și Crăciun. Poate nu vă vine să credeți, dar mulți spuneau că nu știu sau că de Paști se taie mielul iar de Crăciun porcul. Și nu glumeau. Apoi venea următoarea întrebare: dar mergeți la biserică? Răspuns: „Da, merg, țin posturile, mă spovedesc, mă împărtășesc...”
Nu vă dă neliniști o situație ca asta? Din păcate, asta e trista, cumplita realitate a felului în care trăirea ortodoxă e reflectată în popor. Pe terenul acesta, de altfel, înțelenit, nelucrat, prind, de altfel, foarte bine semințele aruncate de neoprotestanți.
Dacă greșesc în aprecierile mele, vă rog să mă corectați, ajutându-mă să înțeleg cum se cuvine.
|