Poate că folosesc cuvinte mari, însă... nu le găsesc pe cele mici. Cred că „partidul” nostru trebuie să fie Biserica. Aşa cum e descrisă de Sf. Pavel: Capul Hristos, iar noi membrele, în legătură cu El, nutrindu-ne din El („Eu sunt rădăcina viţei, voi mlădiţele”) şi slujindu-ne, ajutându-ne unii pe alţii.

Criza în care ne aflăm, nu doar economică, ci şi socială şi politică, are originea în relaţiile necreştineşti dintre noi, dominate de indiferenţă, egoism, lăcomie ş.a.m.d. Suntem prea mult cu ochii aţintiţi spre lume şi prea puţin spre Dumnezeu şi spre semenii noştri. Suntem mai preocupaţi să avem, îngrijoraţi că trebuie să ne asigurăm un trai conform cu timpul în care trăim, un confort al cărui standard creşte de la un an la altul, drept care suntem într-o continuă alergătură ca să putem depăşi ştacheta.

Dar uităm mereu cuvintele Mântuitorului, care ne-a lăsat nenumărate pilde privind împărăţia cerurilor, privind adevărata comoară ce merită agonisită, şi felul în care trebuie orientat efortul nostru.
Criza în care ne aflăm, nemulţumirea violentă care izbucneşte nu-şi poate afla vindecarea în economic, pentru că nu acolo îşi are sursa. Ea nu poate fi rezolvată decât dacă ne vom orienta către împărăţia lui Dumnezeu mai întâi, lăsând împărăţia lumii pe planul al doilea.