Citat:
În prealabil postat de MariS_
Nu ma supar, cataline, ba din contra, cred ca si tu ai dreptate. Ma recunosc si in portretul facut de tine asa cum m-am recunoscut si in cel facut de Cristian. S-ar putea sa ai dreptate si in faptul ca, desi tot timpul spun ca sunt pacatos, eu de fapt sa ma cred sfant. Si smerit pe de-asupra. Da, la asta nu m-am gandit, dar e posibil sa fie si cum spui tu. Oricum, voi sa nu luati in serios "sfintenia" mea. Nici smerenia. Domnul cu tine, cataline!
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Problema e ca din cauza catalogarii constante ca farisei si altele a ortodocsilor ce nu au ideile ecumeniste unii eterodocsi si nu numai sunt incurajati sa ii atace pe acestia si chiar sa spuna ca acestia sunt extremisti, nu sunt ortodocsi, ca uite alti ortodocsi de pe forum spun la fel. Si duce doar la dezbinare acest lucru, iata ce iese din binele fara dreapta credinta.
In legatura cu smerenia, iata ce spune parintele Teofil (ca tot a amintit glykys de el):
"Smerenia adevărată nu se arată, iar cea falsă se arată cu smerenie, adică omul vrea să se știe că e smerit. Însă în momentul în care te afirmi cu smerenia, sigur nu o ai; treci în faza mândriei. Sunt unii oameni care au, așa, o tendință din aceasta și spun: ”Eu sunt cel mai mare păcătos, eu sunt cel de pe urmă, eu sunt ticălos”etc. Ăsta e un lucru care de fapt, nu vădește smerenie, chiar dacă sunt alții care nici atâta nu spun, dacă e vorba."
Parerea mea e ca primul pas al smereniei e sa nu spunem ca noi stim mai bine decat sfintii si Biserica. Daca cineva spune ca e pacatos o sa il laude lumea, ia spune ca esti smerit sa vezi ca o sa te critice.