Citat:
În prealabil postat de Ana Steluta
Ideea este ca eu niciodata nu le-am iesit din cuvant(parintilor) am preferat de foarte multe ori sa calc pe mine facandu-le lor pe voie
|
Am citit odata undeva o solutie mai neobisnuita, dar care mi-a placut. Ti-o spun dar nu cu titlu de sfat, ci doar ca poveste. Tot asa era o fata foarte cuminte ce asculta in toate de mama sa. Si, la maritis, a patit la fel ca tine. Dar fata era si isteata. Si atunci a zis catre mama ei:
-Bine, mama, uite ascult de tine si nu ma marit cu baiatul acela, dar te rog sa-mi gasesti tu baiatul potrivit pentru mine. Tu mi-ai ales si papusile cand eram mica, tu ai ales si liceul si facultatea cand am fost mai mare, acum alege tot tu si barbatul cu care sa ma marit. Iti pun insa o conditie: sa ai grija cum il alegi, ca tu ma cunosti bine, in asa fel incat sa nu ma cert niciodata cu el si sa nu ma paraseasca sau sa ma insele. Adica, mama draga, sa fie BARBATUL IDEAL. Da, draga mea mamica?
Rezultatul: mama s-a straduit sa-i prezinte un baiat fara cusur, insa fata i-a gasit imediat unul. Atunci mama a mai cautat unul insa, tot asa, fata i-a gasit si acestuia o hiba. Ei bine, dupa al treilea esec mama i-a spus cu naduf fetei:
- Auzi, stii ce? ia mai cauta-ti si singura barbatul si lasa-ma pe mine in pace cu mofturile tale!
E doar o poveste, dar spune multe despre psihologia mamelor.
Sfat nu stiu sa-ti dau.
Har, smerenie si jertfa de sine.