[George.m]

"Dulceata se naste din rugaciune. Dar vine si de la doftorii cei amari. adica de la viclenii draci. Cea de la draci pricinuieste tulburare, iar cea din rugaciune aduce pace si smerenie.

Iar fierbinteala cea din rugaciune si cu zdrobire dintru adancul inimii aduce suspine si izvoraste din ochi, ca din niste sipote, siroaie de lacrimi pentru dragostea si dorul cel catre Dumnezeu.
Si atunci si mintea cu mare putere striga: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Si pe toti oamenii ii vede inaintea sa ca pe ingerii lui Dumnezeu. Iar pe sine se vede praf si cenusa si ii vine a se tavali pe sub picioarele tuturor pentru dragostea Domnului. Ba, de multe ori, ii vine a se si ascunde de catre vederea oamenilor.

Cei ce au ajuns la masurile acestea, s-au invredncit si de mila lui Dumnezeu, adica de rugaciunea cea adevarata si neincetata. Ea se lucreaza atunci de-a pururea cu mintea in inima; se lucreaza fie tacand el, fie dormind. Iar mai vartos cand se desteapta din somn, o afla lucrandu-se cu foarte mare liniste si nici un cugetel nu se atinge de minte, ci numai cuvintele rugaciunii se lucreaza cu dulceata in inima" (Istoria isihasmului in Ortodoxia romana, Filocalia VIII).