[CelMandru]

În prealabil postat de alicia

Usor de spus greu de facut...oamenii din ziua de azi sunt prea delasatori si le place sa traiasca in pacate,mandrie...e greu sa te lupti cu tine insuti!

E greu într-adevăr, dar Hristos ne-a arătat, prin Crucea Sa, cum să biruim. Cum scrie mai jos sfântul Inochentie al Odessei, Hristos ne-a lăsat dumnezeiescul Testament. Să nu luăm seama la aşa ceva, delăsându-ne şi fiind indiferenţi, este nu nesocotinţă, ci batjocură. Lupta cu patimile e cea mai grea cruce, pe care trebuie s-o purtăm cu credinţă. S-o purtăm cu nădejde, cu sudori, cu nevoinţă, aşa cum putem, până la moarte. Cu ajutor neîncetat de la Domnul. Cu Sfânta Rugăciune. Să nu lăsăm niciodată rugăciunea. Să cădem de fiecare dată în genunchi în faţa Stăpânului, cu lacrimi, şi să-i cerem preadulcea milă.

Grea este crucea, dar de vrei să te mântuieşti, cere ajutorul preabunului Dumnezeu. De-ai şti cât de Bun este, n-ai putea niciodată să-ţi dezlipeşti gândul şi inima de Dânsul. Fără El, oricum, nu eşti în stare de nimic. Roagă-te, omule! Roagă-L pe Bunul Dumnezeu să te miluiască! Roagă-O pe Prea Sfânta Născăctoare să rămâi pe calea cea dreaptă. Să ai credinţă. Să poţi să înduri totul cu bucurie, cu răbdare şi smerenie, mulţumindu-i Domnului Dumnezeului Tău care-ţi vrea întotdeauna binele, fără să-ţi dai seama.

<<Cel ce nu-şi va lua crucea sa şi să vină după Mine, acela nu este Mie vrednic (Mt. 10, 38).

Deşi nu e uşor acest sceptru împărătesc, dar totuşi e sceptru! Deşi nu e de aur cununa de spini, dar totuşi e cunună! Cel ce vorbeşte din mormânt, acela are dreptul să ceară viaţa. Cel ce şi-a pus pentru noi sufletul Său (In. 10, 15-17), Acela nu ne va da în loc de pâine piatră (Mt. 7, 9). Gata suntem, Doamne, gata suntem să primim şi crucea din mâinile Tale. Dar ce vom face, când vom slăbi sub povara acestei cruci? Tu singur ştii că duhul este treaz, dar trupul neputincios (Mc. 10, 38); Tu însuţi ai cerut ajutor când ai fost părăsit pe cruce de Tatăl. Unde să alergăm noi când vom cădea sub povara crucii pe calea spre împărăţia pe care ne-o făgăduieşti nouă?

"Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi în Mine credeţi" (In. 14, 1). "Fără Mine nu puteţi face nimic" (In. 15, 5). Dar dacă veţi rămâne întru Mine, şi cuvintele Mele vor rămâne întru voi; oricâte veţi voi a cere vă vor fi date vouă. Până acum nu aţi cerut nimic întru numele Meu; cereţi şi veţi lua. Şi de veţi cere ceva de la Tatăl întru numele Meu, voi face vouă, ca să se proslăvească Tatăl întru Fiul (In. 16, 23, 24; 14, 13). Acestea am grăit vouă, ca pace să aveţi întru Mine. În lume scârbe veţi avea, însă îndrăzniţi, Eu lumea am biruit (In. 16, 33).

După astfel de făgăduinţe nu mai are loc, fraţilor, nici o îndoială şi nici o temere. Testamentul este adevărat; pecetluit cu sânge, adeverit de cer şi pământ, primit şi întărit de Tatăl! După un astfel de Testament nu mai pot avea loc nici un fel de răstălmăciri. Nici la testamentele omeneşti nu îndrăzneşte nimeni a-şi adăuga cuvintele sale; îndrăzni-vom oare a adăuga cuvintele noastre la un testament dumnezeiesc? Tot cel ce are urechi de auzit a auzit cea de pe urmă voinţă a Domnului său; de voieşti împărăţia, suie-te pe cruce! De vei slăbi sub povara crucii, aleargă către Tatăl; de va întârzia a-ţi răspunde Tatăl, cere ajutorul Fiului! Fii credincios până la moarte (Apoc. 3, 10), şi oricine ai fi tu, vei şedea pe tronul făgăduit ţie (Apoc. 3, 21). Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele celui ce şade acum în mormânt nu vor trece (Mt. 24, 35).>> (Sfântul Inochentie al Odessei)