Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Pentru ca a razbatut un fir de energie stenica, chiar vesela, din schimbul de cuvinte al fratilor catolici, ingaduiti-mi sa pun si eu un strop de anecdota, nu fara legatura cu topicul nostru.
Iata, azi ma jucam cu Tudor, baietelul meu, bucurosi fiind ca a primit un nou joc cu indieni.
Inainte sa incepe lupta s-a gandit sa isi construiasca mai intai o cetate, folosind si alte jucarii, piese de constructie etc. Pana sa isi faca el treaba, eu am spalat vesela si, desigur, am aruncat o privire (adictiva, de-acum...) pe forumul nostru...:).
Cand m-am intors am trait o clipa de stupor: Tudor construise un adevarat front de lupta, un zid de-a dreptul chinezesc (care mi-a taiat brusc pofta si orice speranta ca as mai putea sa cuceresc cetatea) si doua randuri succesive de soldati, grupati in jurul cate unui dragon/general din alt set de jucarii. A adaugat avioane de lupta, care de lupta romane si, mult in spate, ascuns dupa niste braduti de plastic ... o arma secreta! ("cu laser", a precizat el).
Eu, de partea cealalta, cu cativa ponei si vreo 5-6 yanchei, semanam cu trupa de luptatori din filmul cu samurai postat de Scotland... :)
Eram gata sa ma dau batut cand... mi-a venit o idee!
I-am sugerat sa ii puna pe doi dintre soldatii cu pusti sa le reproseze arcasilor ca sunt cam saraci in dotare si ca au haine ca vai de ele... Va inchipuiti ce a iesit! Arcasii au ripostat, alti soldati au sarit sa ia apararea fratilor lor, au intervenit si generalii, incateva secunde toata armata lui Tudor era spulberata in luptele purtate de o singura parte a baricadei. Evident, bomba cu laser a explodat in tabara lui.
Iar mie mi-au ajuns caii si yancheii ca sa trec falnic printre lesurile lor...
La sfarsit am pus si concluzia: "Divide et impera!"
La care Tudor mi-a replicat prompt: duhul dezbinarii mi-a mancat armata, taaata!... Dar n-a plans, fiind mai mult bucuros ca a vazut "pe viu" putina politica si o scanteie de teologie practica.
|
Hei, sa va zic o poveste, ca tot e vorba de .. buna dispozitie.
Era odata un om ce primise mostenire un lingou de aur si, din acest motiv, se credea foarte bogat. Il privea in fiecare zi si era tot mai multumit. Pe lingou era scris cu litere mari o eticheta: AUR. Omul se mandrea cu el si il arata tuturor celor apropiati lui. Dar intr-o zi veni si un batran netot, care n-avu ce face si zgarie putin eticheta respectiva. Se gandea ca nu strica sa verifice ce se ascundea dedesupt. Si numa' ce sterse cuvantul AUR si dedesupt aparu altul: RAU. Culoarea si ea se schimba, din aurie deveni rosie. Incitat, batranul mai zgarie in continuare si sub aceasta eticheta descoperii o alta: URA, iar culoarea deveni deja aproape neagra. Aceleasi litere ale etichetei .. dar cu totul alta semnificatie. Atunci batranul ii zise bland omului nost': - Niciodata sa nu te mai increzi in etichete! Si de atunci omul nostru, desi se stia acum sarac, a inceput sa pretuiasca .. intelepciunea.
Har, smerenie si jertfa de sine.