• De aceea nu lua vreodată hotărârile tale drept fapte şi realizări, chiar de ai fi deprins în virtuţi de câtva timp cu metode foarte potrivite. Fii smerit, teme-te de tine şi de neputiţa ta. Nădăjduieşte numai în Dumnezeu, aleargă la El cu dese rugăciuni să tă întărească şi să te apere de primejdii, dar mai ales de orice prejumţie şi naădejde în tine.
• Dă-ţi seama că într-adevăr nu eşti altceva decât nimic, nu poţi nimic, n-ai decât neputinţă, ticăloşii, răutăţi, vicii şi defecte şi nu eşti vrednic de altceva decât de osânda veşnică.
• Deci cei ce caută smerenia trebuie să aibă conştiinţă de sine şi să considere aceste trei lucruri: că sunt mai păcătoşi decât toţi păcătoşii şi mai urâţi decât toate făpturile ca unii ce sunt în afară de fire, şi, în fine, mai ticăloşi decât dracii fiindcă sunt robii dracilor.
• Când se întâmplă că cineva te iubeşte şi te laudă pentru vreun bine ce ţi-a dat Dumnezeu, reculege-te, nu ieşi nicidecum din nimicnicia ta, ci întoarce-te întâi la Dumnezeu, zicând din toată inima: „Domnul meu să nu-mi îngădui vreodată a deveni fur al cinstei şi darului Tău; Ţie se cuvine laudă, mărire, şi cinste, iar mie ruşine”.
• De voieşti a lăuda pe Dumnezeu, smereşte-te şi doreşte a fi prigonit de alţii. Smereşte-te cu toţi şi sub toţi, dacă voieşti a slăvi pe Dumnezeu. Dacă vrei a-L afla nu te înălţa, că El fuge. Smereşte-te şi smereşte-te cât poţi şi El va veni să te afle şi să te îmbrăţişeze.
• Cei ce nu se pot da la aceste asprimi asemenea sfinţilor, pot a-şi îmbunătăţi viaţa cu alte mijloace: cu rugăciuni fierbinţi, cu alergare la cununi mai de cinste ale adevăratelor războaie pemtru Iisus Hristos, cu dispreţuirea lumii şi defăimarea de sine, cu tăcere şi singurătate, cu smerenie şi blândeţe, faţă de toţi, cu pătimiri, bine făcând vrăjmaşilor şi nemulţumitorilor lor, păzindu-se de orice greşeală, fie orâcât de uşoară.
• Cu cât avem mai multă cinste şi o idee mai mare de noi, cu atât ne îndemnăm mai mult a osândi şi a defăima pe ceilalţi. Ni se pare că suntem departe de acele imperfecţiuni şi scăderi ce le avem la alţii.
• Orice defăimare, judecată cutezătoare şi grăire de rău de aproapele ies din răutatea noastră şi din îndemnul diavolesc.
• În rugăciune trebuie să păzeşti cele patru reguli fixate de Sf. Vasile cel Mare: a preamări pe Dumnezeu, a-I mulţumi pentru binefacerile dăruite ţie, a te mărturisi Lui că eşti un păcătos şi un călcător al poruncilor Lui şi a cere numai ceea ce-ţi este de folos pentru mântuire.
• Dacă lipsa şi cauza neascultării nu eşti tu, fii încedinţat că vei primi tot ce vei cere. Iar de nu primeşti ce ceri, poate nu-ţi este de folos. Atunci iar ai luat, poate mai mult decât ceea ce ceri, căci din neprimire ai avut un mare folos. Cu cât nu vei fi ascultat, cu atât smereşte-te înaintea lui Dumnezeu.