Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Nu moare? Cateodata e moarta, crapata, rupta, facuta ferfenita... Cum sa te mai aduni? Cum sa te mai rogi? In jurul tau stau aliniati toti cei pe care i-ai slujit... Mai roaga-te daca poti. Asa eram aseara... Gresesc in fiecare clipa, fie prin gandul ca pot schimba ceva, fie prin intentia de a pune inceput bun propriilor mele ganduri...
Uneori se deschide cate un thread minunat si-mi spun "Iata ce lucru bun face Dumnezeu cu noi!" Iar in scurt timp, vrajmasul aduce prin slabiciunile noastre atata dezbinare, incat nimic ziditor nu mai ramane.
Avem urechi, dar auzim asa cum vrem noi, dam interpretari asa cum dorim noi, "nectarul" il lasam neatins si zgandaram la un loc cu mustele, facand mare taraboi pentru o nimica toata, sunam la 112 sa vina SMURD-ul, pompierii, politia, depanarea, gunoierii, fiecare cu arsenalul din dotare si cu instructiunile de folosire, apoi ne mutam in alta gradina sa o luam de la capat...
VREAU sa invat ca problema mea sunt EU. Stiu ca sunt o povara si imi recunosc nevrednicia, dar prin ceea ce fac, ma contrazic si nu sunt cu nimic mai presus de cei cu care nu ma pot pune de acord. Vin mereu cu explicatii si imi pasa ca altcineva imi rastalmaceste vorbele in loc sa-mi vad de treaba si sa ma rog pentru el. Cer altora smerenie, dar eu sunt regele mandriei, ca altfel ce sens ar avea atatea replici pe care le dau? Macar multumesc lui Dumnezeu ca nu port in suflet rautate, imi trece foarte repede, si cred eu ca mi-e mila de toti. Daca si Dumnezeu si-ar face mila de mine, asa cum imi fac eu de cei care ma pun ma colt, eu as fi multumit. De obicei ma razvratesc si ma dezlantui cand ii vad pe altii pusi la colt cu tupeul si aroganta. Eu am incredere in mine si cred ca pot sa ma apar, dar neputinta altora de a se apara ma pune uneori in mare pericol...
Toata viata trebuie sa invatam, iar fara rugaciune si smerenie, nu suntem in stare de nimic. Din pacate rugaciunea nu-si gaseste obiectul, cand e amestecata cu trufia din noi...
|
Iti inteleg durerea, dar cred ca exista o raza de lumina chiar si in cel mai mare intunerec. O sa exemplific cu o poveste pe care am postat-o pe alt fir, dar cred ca aici este locul ei. Si apoi o talcuiesc ca sa nu existe dubii asupra ei. Iata povestea:
Era odata un om ce primise mostenire un lingou de aur si, din acest motiv, se credea foarte bogat. Il privea in fiecare zi si era tot mai multumit. Pe lingou era scris cu litere mari o eticheta: AUR. Omul se mandrea cu el si il arata tuturor celor apropiati lui. Dar intr-o zi veni si un batran netot, care n-avu ce face si zgarie putin eticheta respectiva. Se gandea ca nu strica sa verifice ce se ascundea dedesupt. Si numa' ce sterse cuvantul AUR si dedesupt aparu altul: RAU. Culoarea si ea se schimba, din aurie deveni rosie. Incitat, batranul mai zgarie in continuare si sub aceasta eticheta descoperii o alta: URA, iar culoarea deveni deja aproape neagra. Aceleasi litere ale etichetei .. dar cu totul alta semnificatie. Atunci batranul ii zise bland omului nost': - Niciodata sa nu te mai increzi in etichete! Si de atunci omul nostru, desi se stia acum sarac, a inceput sa pretuiasca .. intelepciunea.
Si talcuirea acum: lingoul de aur reprezinta sufletul nostru, pe care n-ar trebui sa punem etichete. El ar trebui sa "vorbeasca" de la sine. Discretia sa fie "vorba" lui. Dar omul mandru nu numai ca isi considera sufletul de aur, dar pune si o eticheta mare, mare, asa ca sa se vada. Intotdeauna sub mandrie, adica sub AUR, se aciuiaza RAUtatea, iar sub rautate sta pitita URA. Un suflet normal nu are pe el etichete, dar daca vedeti, totusi, ca se pun etichete, sa nu aveti incredere in ceea ce e scris pe ele. Cum verificati? Simplu. Exact cum se verifica banutul de aur: "muscati" putin (nu tare, ca sa nu-l distrugeti) din el. Daca apare "rosu", deja stiti ca e fals. Dar atentie, nu disperati! Spre deosebire de banut, pe care l-ati fi aruncat din acest moment, sufletul are capacitatea de regenerare, are capacitatea sa se prefaca in .. aur curat.
Cu ajutorul harului, binenteles. Cu o conditie, insa: sa lase sa i se dea jos toata spoiala cea falsa, tot luciul amagitor, toate etichetele si sa iasa afara puroiul cel urat mirositor de dedesupt.
Deci, tot raul spre bine. Domnul fie cu tine, Mosh-Neagu.
Har, smerenie si jertfa de sine.