Nu vad relevanta intrebarii. de ce trebue sa fac eu ceva pentru a avea de unde alege? Sau oricare dintre noi. Nu acesta era subiectul -decit daca se doreste deturnarea lui in scopul evitarii subiectului prin metoda spihiologica de eschva. subiectul nu sint eu ci topicul se referala un anume segment ,la fel si abordarea ema care nu are tinta o persoana decit poate cineva se simte vizat.
dar daca ar fi sa intru in hora as putea replica
daca unii fac mai mult si altii mai putin dupa cum le este taria vointei /caracterul nativ/chemarea -unii trebuie doar sa taca si altii sa vorbeasca?
A avea de unde alege se refera incluisv la calitatea oamenilor care dau examen la teologie / seminar.
Eu nu-i pot influenta sau deternmina pe unii sau pe mine insusmi chiar sa dau examen daca nu simt ca asta este menirea si chemarea, in definitiv chemarea o da Dumnezeu .
Iar Dumnezeu poate fi servit si in alte moduri nu neaparat din postura clericala.
Daca vreti sa scoateti in evidenta ca cei care dau examen ar fi mai cu mot sau ca din acest motiv nu suporta critici crestinesti sau ca ar fi mai speciali atunci la fel nu vad ce relevanta are tocmai pentru ca sortarea mai buna presupune un ochi mai critic si testari suplimentare. spre binele mireanului si slava lui Dumnezeu
Cui ii este frica de testari suplimentare? Sau in ce scop cineva s-ar opune unei selectii spre ridicarea calitatii ?
De ce nu ar fi unii respinsabili strict cu adminsitrarea iar altii -sfinti verificati caluari vechi - doar cu teologia si cu dogma?-ma refer strict la sinodul superior.
daca sint altii mai buni in caracterul lor nobil si in smerenie atunci de ce sa fim noi inaintea lor?
Cu atit mai mult pentru ca noi nu sintem destul de buni avem nevoie de invatatori mult mai buni decit noi ,
Am aruncat insa si o privire asupra unui grup de tineri studenti la teologie , parca erau coboriti din cer si am recunost acea aroganta si infatuare interioara tocmai pentru ca o resimtisem si eu cind eram mai tinar fiind subofiter in haine noi .
Si apoi dupa un timp mi-am dat seama ca de fapt preotia este totodata si o incercare prin care omul invata smerenia servind zilnic aproapele ,ca un fel de ospatar dar cu hrana religioasa.
dupa un timp nu mai crede ca le stie pe toate , mai cu seama cind unele situatii dificile de viata nu au o reteta anume sau trebuie sa fii inspirat ca sa nu gresessti cu un sfat nepotrivit.
Cind la unele intrebari teologice venite din partea unor enoriasi nu au raspuns -decit ca ele nu au raspuns in mod intentionat. Sau ca el trebuie inca tainuit.
Desigur ca acest subiect al ridicarii calitatii preotiei printr o sortare mai buna este doar unul ipotetic fiindca putin probabil ca el se va realiza vreodata .Cel putin fara un imbold puternic din partea lui Dumnezeu.
Insa daca in lumea religioasa inertia , cramponarea si opozitia imptriva revolutionarii starii de lucruri cu atit mai mult nu ar trebui sa ne mire tinerea cu dinti de scaune din partea politicienilor in cazul unei astfel de revolutii poate mult mai necesare in domeniul politic.
iar o stfel de schimbare poate veni doar ca avind o sorginte si intialtiva religioasa colectiva.
asta insemna preotie imparateasca -imparatie preoteasca adica teocratie meritocrata.
Asta inseamna ca uriasul orinduirilor cu chip de aur este darimat dintro singura lovitura si inlocuit pe tot pamintul de o unica si noua paradigma.
|