Am studiat,plin de entuziasm,evolutia conceptiilor apocaliptice inca din iudaism.Nimic nu se pierde totul se transforma,ideile reapar mereu dar in alta forma.Multi s-ar astepta sa fie mai elaborate cu timpul,fie si ca un rod al avansarii intelegerii umane,dar in prezent sunt doar mai intunecate si asta ma pune pe ganduri.Pare o miscare de regresie spre abordari ce in multe cazuri vizeaza patologicul.Daca in general conceptiile apocaliptice,asa cum remarca un cercetator,sunt o dovada a unei umanitati care tulburata de perspectiva apropierii Judecatii spera deopotriva intr-un viitor mai bun,in prezent ele,conceptiile,abordarile din prezent,in general sunt dovada unei tulburari a unei lumi contorsionate in propria ei nebunie.Daca va uitati cu atentie au o particularitate:nu se insista deloc pe elementul triumfator(precum in trecut) ci pe imineta stapanirii raului prin metode oculte,ce dau senzatia unei lumi-cobai in mainile unui spirit al raului difuz dar cumva implacabil.Ca si cum o frica ce cuprinde totul si intuneca totul.Pare interesant de observat cat timp te fortezi sa uiti ca traiesti in acesta lume.

Cuvintele Apostolului Pavel din Epistola catre Romani (,,Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua") par complet uitate si depasite de putere unui cod de bare sau al unei organizatii omenesti oculte.Nadejdea,cel putin in sens biblic,pare si ea pierduta in fata unor temeri ce te fac sa te intrebi cam cat de diferit am evoluat de la ioaneicul(chiar din Apocalipsa) ,,Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea" la mesaje post-crestine(intraznesc sa le numesc asa cu stupoare doar in sens metaforic)de tipul,,profetia calugarului necunoscut catre discipolul sau".Te cam pune pe ganduri.