Da, Scotland, asa am bagat si eu de seama. Dar, oi fi avut eu bafta mare, insa in Biserica, pe unde mi se intampla sa fiu din cand in cand, preotii nostri insufla mereu nadejde, incredere, bucurie sfanta. Asa incat mereu vin de la slujbe inseninat, chiar daca uneori mintea imi e ocupata cu admonestarea staruitoare, ma mai cert singur pentru una, alta... Inima insa tresalta, vorba lui MariS_ de Craciun, simt liniste si respir altfel...
Vezi tu, eu cred ca de pe margine, adica din tumultul lumii, perspectiva e groaznica, lumea pare cuprinsa de o nebunie fara iesire, spasmodica. Dar in Biserica e cu totul altfel. Chiar vestile proaste, pe care preotii nostri le dezvaluie cu prilejul predicilor, capata un sens eliberator, deoarece intra in lumea de semnificatii duhovnicesti, unde credinta-nadejdea-dragostea rastoarna orice perspectiva sumbra. Iar tragicul straluceste in lumina sublimului.
Nu este, oare, asa crestinismul? Iar in confesiunea ta, cum va orienteaza pastorii? Oare nu la fel? (imi place mult sa cred asta)

Cat despre lumea presei, fie ea si asazis teologica, ma abtin sa comentez. Avem tendinta, vad, sa ne lasam cuprinsi de morbul isteriei unor agitatori de canal TV. Sa nu mai fie!

Doamne ajuta!+