Conform Sfantului Isaac Sirul, "cand Duhul Se salasluieste in careva dintre oameni, acesta nu inceteaza din rugaciune. Fiindca Duhul Insusi Se roaga pururea. Atunci, nici cand doarme acela, nici cand e in stare de veghe, nu se intrerupe rugaciunea din sufletul lui. Ci fie ca mananca, fie ca bea, fie ca doarme, fie ca lucreaza ceva, si pana in somnul adanc rasar bunele miresme si rasuflarile rugaciunii in inima lui, fara osteneala".
Plecand de la cuvintele Sfantului Isaac, Parintele Staniloae arata ca "rugaciunea care nu se intrerupe nici in somn e ca o rasuflare neintrerupta. In cel ce s-a obisnuit sa uneasca rugaciunea cu rasuflarea, aceasta unire ramane si cand el nu o mai urmareste cu voia. Rugaciunea ii imprima o bunatate ce se raspandeste ca o buna mireasma. E o mireasma a curatiei".
|