[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Da, o definitie pentru frica lui Dumnezeu este destul de greu de dat pentru ca ea este o stare interioara si nu un obiect exterior. Ca, se spune, o definitie e cea care delimiteaza, adica pe baza ei identifici un obiect de alt obiect. Dar, inteleg ce vrei sa spui, doresti mai mult niste caracteristici, niste elemente pe baza carora sa o poti identifica mai bine. Eu o sa dau doar semnificatia ei pentru mine, nu pot sa o fac la modul general. Si o sa o leg de cuvintele din Biblie care m-au marcat cel mai mult: "Eu sunt lumina lumii ..". Inchipuieste-ti, draga Cezar, o noapte intunecoasa si cineva bajbaind pe un teren necunoscut. In stanga si-n dreapta, inainte si inapoi, tot felul de viroage, maracini, gropi sau prapastii. Deodata o lumina puternica vine de Sus si tu incepi sa vezi bine peisajul. Incepi sa te orientezi. Lumina te si ghideaza sa gasesti cararea cea buna si incerci, pe cat poti, sa mergi pe ea. Simti atunci o mare bucurie ca ai gasit cararea cea buna dar, in acelasi timp, simti si o frica interioara, nu de jivine sau animale salbatice ce te-ar putea ataca, nu, ci o frica de a nu se stinge Lumina aceea. Sa nu ramai din nou pe intunerec!
Aceasta e pentru mine frica lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Este o TEAMĂ ! Cred că-i mai bine astfel , pentru a delimita FRICA de TEAMĂ ! Această TEAMĂ , este însăşi flacăra de veghe a treziei noastre .