Si iata, frate drag, cum cadem din teologie in psihologie!
Vezi acum?

Nu, nu asa trebuie procedat. Cred acum ca am facut bine: am marturisit, in insasi constiinta vie a lumii, atat cat poate ea sa incapa in acest mic forum, ca port inca un pacat - cu gafa aceea de neiertat. caci asta s-a intamplat: omul duhovnicesc a fost din nou sacrificat pe altarul omului sufletesc.
Sau, cum spune George, de curind: Il rastignim la tot pasul, cam asa ceva zice.
Sa fiu iertat, abia acum sunt de acord ca framantarea asta trebuie sa aiba o limita. Ma opresc aici si iti multumesc pentru cuvantul tau bun.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!
Sa ne rugam unii pentru altii. AMIN+