Altă minue cu semnul Sfintei Cruci
<<În al cincisprezecelea veac stăpânea în Egipt sultanul turcesc Melec Mina. Acesta avea ca sfetnic al său de taină (vizir) pe un evreu turcit cu numele Musa, care avea mare ură împotriva creștinilor, pentru râvna și evlavia lor.
Urâciunea evreului se îndrepta mai ales împotriva Sfântului Patriarh Ioachim al Alexandriei.
Pentru înțelepciunea și sfințenia vieții lui Patriarhul era cunoscut și cinstit de sultan. Dar pizmașul de evreu nu putea vedea cu ochi buni cinstea cea mare care se da ierarhului creștin de către sultan și pentru aceasta căuta să-l piardă. Zavistia Iudei nu-l lăsa ca să se liniștească.
A îndemnat deci pe sultan ca să-l poftească la curte pe Ioachim pentru a discuta cu el despre credință.
Făcându-se discuție între ei în fața sultanului pentru dreapta credință evreul a rămas rușinat la toate întrebările. Mărturiile aduse de înțeleptul ierarh au astupat gura vicleanului vizir.
Pentru rușinea asta se gândea că de acum își va pierde încrederea cea mare pe care o avea la sultan și căuta tot timpul să prindă în cursă pe Sfântul Ierarh.
După ce s-a terminat discuția, evreul a zis către patriarh: “Hristos vă spune la Evanghelie că cine are credință cât un bob de muștar, poate să urnească și munții din loc. Deci dacă vei muta și tu muntele acela, care se vede în fața noastră (departe în zare), atunci am să cred și eu în legea voastră!”
Patriarhul a primit propunerea, dar a cerut să-i dea răgaz 3 zile ca să se pregătească.
După 3 zile a venit iar la palat. Acolo fiind de față sultanul și vizirul evreu, Sfântul Ierarh a tămâiat de trei ori muntele din zare, apoi a făcut semnul Sfintei Cruci, chemând prea sfânt numele Domnului.
În clipa aceea, la vederea tuturor, s-a desfăcut muntele în trei părți și a început să se miște către cetatea Alexandriei.
Fiind cuprins de spaimă, sultanul a strigat: “Patriarhule, izbăvește-ne, poruncește muntelui să stea, căci altfel ne pierdem!”
Atunci Sf. Ioachim a rostit:
“Întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, stăi!” și s-a oprit atunci pe loc muntele, care de atunci se cheamă “Dur Dag” pe limba turcească, iar pe românește se tâlcuiește: “Stăi Munte!”>>
__________________
"A fost întrebat avva Ammona ce este calea cea strâmtă și îngustă, și a zis: calea strâmtă și îngustă înseamnă a-ți struni gândurile, și a-ți nimici voia ta, de dragul lui Dumnezeu. Asta înseamnă „iată noi am lăsat toate și ți-am urmat Ție“ (Matei, XIX, 27.)." (Despre avva Ammona, Patericul Egiptean)
|