Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Si totusi,inafara primei frici catre Dumnezeu,aceea ca as putea sa-l pierd datorita felului meu de a-mi trai viata,mai am o frica strasnica de Dumnezeu care consta in teama de a nu muri chiar acum,nepregatita fiind si fara absolut nici o roada!
Numai imaginandu-mi ca voi da socoteala de toate faptele din viata mea imi provoaca o stare de disperare,ce voi mai raspunde atunci?
Nici nu stiu care frica este mai puternica?!?!?
|
Cred ca aici se aplica de minune indemnul Sf Siluan"Tine mintea ta in iad, dar nu deznadajdui."
E bine sa ne facem periodic o cercetare launtrica ptr a realiza cat de departe suntem de cum ar trebui sa fim.Dar sa nu deznadajduim, amintindu-ne cuvintele Domnului:"Cu adevarat nu doresc moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu."
Cugetarea sa fie la moarte, de care nu scapam nici unul si gandul si nadejdea la Dumnezeu. Aceasta ar fi echilibrul datator de viata.