"Darurile Duhului fiind sapte, Scriptura incepand de la cel dintai, le numara de la intelepciune si coboara spre sfarsit pana la frica dumnezeiasca a Duhului. Deci zice: Duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul evlaviei si duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11, 2).
Noi insa trebuie sa incepem de la temerea care curateste, adica de la frica de chinuri, ca prin aceasta, departandu-ne mai intai de rau si curatindu-ne prin pocainta de petele pacatului, sa ajungem la frica duhului cea curata, mergand pe calea ce duce la ea si odihnindu-ne in ea de toata lucrarea virtutii.
Cel ce a inceput de la frica de osanda si inainteaza la curatia inimii prin lacrimile pocaintei, se umple mai intai de intelepciune, deoarece temerea este inceputul ei, dupa cuvantul Scripturii (Prov. 1,7); apoi de intelegere, dupa aceea de sfat, prin care imbratiseaza cu bun sfat cele de folos. Inaintand pana aici prin lucrarea poruncilor, se inalta la cunostinta lucrurilor si primeste stirea adevarata despre lucrurile dumnezeiesti si omenesti.
Dupa aceea, facandu-se intreg locas al evlaviei, se desavarseste urcandu-se in cetatuia de varf a iubirii. Si indata il primeste temerea curata a duhului spre a pazi vistieria Imparatiei cerurilor slalasluita in sine (Cuviosul Nichita Stithatul, Suta a doua a capetelor naturale, c.88 - 89, Filocalia VI).
|