S-a dus odată avva Macarie la avva Antonie și după ce a vorbit cu el, s-a întors la Schit. Și au venit părinții în întâmpinarea lui. Și când vorbeau ei, le-a zis bătrânul : am zis lui avva Antonie că nu avem prinos în locul nostru. Și au început părinții a vorbi de alte lucruri și nu au mai întrebat să afle răspuns de la bătrânul, nici bătrânul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul din părinți, cum că atunci văd părinții că nu știu frații să întrebe despre vreun lucru de folos lor, se silesc pe sine de spun începutul cuvântului. Apoi de nu îi vor sili frații nu mai grăiesc despre cuvântul acela, ca să nu se afle, că neîntrebați fiind, grăiesc, și să se pară ca o vorbă deșartă.
|