Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia
Multi caini imi sunt dragi, dar totul pana la agresiune: i-as ucide cu sange rece, indiferent ce spun legea, curtea de magistrati constipati, pardon curtea constitutionala, si alte aiureli de structuri artificiale ale statului modern. Nu dau doua parale pe legile unui stat facut de masoni, si in consecinta corupt pana la maduva: le calc cu placere, daca e nevoie.
|
Draga Theodor,cred ca fiintele din jur iti sunt dragi,insa totul pana la agresiune,pentru ca,din ce imi dau seama din postarile tale,nici propria ta agresivitate nu prea pari sa o gestionezi cu succes.De obicei uram in altii ceea ce uram in noi insine.
Bineinteles,ca daca as incerca sa te inteleg,sunt sigura ca nu degeaba ai asemenea reactii,sa le spunem delicat..."de revolta",ca probabil ele au aparut in urma unor evenimente care au produs suferinte in tine,sentimentul ca ti se face o mare nedreptate sau poate ai avut nevoie sa te protejezi prin astfel de mecanisme de aparare s.a.m.d. Sunt trairi absolut normale,generate de anumite circumstante,insa,gandeste-te,ca daca noi ca oameni,care suntem daruiti cu ratiune si constiinta,ajungem sa avem de furca cu astfel de stari,daramite un animal,care nu intelege ce i se intampla,de ce este agresat de oameni?Va sti doar ca multi oameni ii fac rau si are nevoie sa se protejeze: sa fuga sau sa devina agresiv.Este simplul instinct de conservare...
Majoritatea atacurilor,insa,sunt generate de cainii cu stapan si mult mai rar cei de pe strada,care au invatat sa se fereasca de om.
Eu si cei ca mine,suntem primii care nu ne mai dorim animale pe strazi,pentru ca pe langa lucrurile neplacute generate de aceasta situatie pentru comunitate,intervine si sentimentul de compasiune pentru necuvantatoare si in alte postari,pe care nu are sens sa le reiau,am aratat care ar fi metodele eficace si civilizate de a rezolva aceasta situatie.
Lumea vrea rezolvari peste noapte,insa peste noapte nu exista decat schimbari de suprafata,nu de profunzime,iar efectul este doar de moment,dupa care revenim la aceiasi situatie.
Am vazut ca ai scris ca esti biolog,este o meserie foarte frumoasa si nu cred ca daca nu ar fi fost vorba de pasiune si daruire ai fi urmat o astfel de cale.Deasemenea, am citit ca ai ajuns la o anumita cunoastere empirica a animalelor si ca iti sunt dragi,ceea ce inseamna ca esti capabil de a empatiza cu necuvantatoarele,iar asta este minunat!
Avand aceste doua atu-uri stiinta si empatia si lasand sentimentele negative la o parte,vei vedea ca exista si alte cai de a te proteja in cazul in care ai intalni niste animale agresive sau chiar,nu le vei mai intalni deloc...:)
Eu am mai bine de 20 ani in care am interactionat cu animalele (si de companie,dar si salbatice) ca si crescator,alaturi de dresori,medici veterinari si ca voluntar in protectia animalelor.Am intalnit inclusiv animale traumatizate,cu probleme de comportament serioase,mai mult sau mai putin agresive si cu toate acestea nu mi s-a intamplat in acesti ani sa sufar un atac in care sa fiu lezata fizic,insa,chiar daca s-ar fi intamplat (nu era imposibil,avand in vedere ca interactionam frecvent cu ele),as fi inteles ca in spatele acelui comportament se afla teama (generata de traume produse de om in 99% din cazuri),instinctul de aparare si poate o greseala de a mea care m-a facut sa fac un gest nepotrivit,care a generat o anumita reactie in acel animal.Cazurile cele mai grave cu care m-am confruntat au fost de departe cele ale unor caini care aveau sau avusesera stapani,insa care i-au abuzat,maltratat,abandonat.
Sansele erau mari in cazul meu (statistic discutand) avand in vederea frecventa cu care intram in contact cu astfel de animale,sa sufar un atac si totusi,nimic nu s-a intamplat.
In cazul unei persoane care sporadic se intersecteaza cu acesti caini de pe strada,sansele sunt considerabil mai mici,mai ales ca nu cred ca daca cineva,mai ales daca are teama de caini,se va duce in mijlocul unei haite,ci,cel mai probabil va cauta sa o ocoleasca.
Si totusi,daca ne intersectam cu ei,cel mai intelept este sa ne pastram calmul si sa ii ocolim sau sa ii lasam sa treaca (de multe ori nici nu se sinchisesc de prezenta noastra in zona :) ),continuandu-ne drumul intr-un ritm firesc (nu sa o luam la fuga),daca se apropie de noi,sa vorbim cu ei cu blandete,dar si stapanire de sine (da,poate suna amuzant pentru unii dintre voi,insa poate fi o solutie foarte buna si de obicei animalele reactioneaza pozitiv).Daca sunt niste caini pe langa care trecem frecvent in drumurile noastre si chiar nu ii putem ocoli,putem cauta sa ne imprietenim cu ei...vorba buna si cateva bucatele de hrana date de cateva ori ajunge pentru asta,ba chiar s-ar putea sa observati ca va veti alege cu niste strajeri de nadejde care va vor intampina cu bucurie cand va vor vedea si va vor escorta in siguranta printre alei de bloc mai dubioase sau intunecate :)
Tin minte ca aveam 11 ani numai cand mama a inlemnit,dar a inceput sa si rada apoi cand m-a vazut insotita in drumul spre scoala de 5 dulai (pareau foarte seriosi si pozitionati unul in fata si cate doi in stanga si dreapta!) si care daca se ridicau in doua labe erau mai mari decat mine!Stateau in preajma blocului nostru si ma escortau pana ajungeam la scoala,dupa care se reintorceau. :))
V-am spus toate acestea nu ca sa sustin prezenta cainilor fara stapan pe strazi,pentru ca v-am spus ca poate mai mult decat oricine imi doresc sa nu ii mai vad acolo,dar ca sa va dau si o alta perspectiva asupra acestor fiinte,pe care le cunosc si cu care interactionez inca din copilarie si carora multa lume le intelege eronat comportamentul si se comporta ca atare visavi de ele.
O duminica cu soare si bucurii va doresc! :)