Citat:
În prealabil postat de sophia
Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.
Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?
In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)
Ori ramai acasa si te rogi singur si esti numai tu cu Dumnezeu.
Ori te duci la biserica mai departe si iti faci pacate si iti farami sufletul tot mai mult.
Ori…te duci la altii (alte confesiuni).
Este o raspantie.
S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?
La rastimpuri ajung in fata acestei raspantii si nu stiu ce drum sa aleg. Vreau sa raman la Dumnezeu, asa cum am fost botezata.
Dar cu ce pret? Cum?
Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.
Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?
La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).
Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.
Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?
Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?
|
Sophia,
Raspantia la care te afli e de multe ori, pretul occidentalismului.Pretul confortului.Plecam dintr-o tara ortodoxa intr-o tara neortodoxa, in care avem un preot care e cuprins si el de multe neputinte.
Plecam ptr un trai mai bun, mai comod. incercarea prin care treci este doar inceputul incercarilor prin care vor trece multi.
Avem nevoi, ptr a ne mantui, de preot.De ce? Ptr ca prin el avem acces la sfintele Taine. Far impartasirea periodica cu sfintele Taine ne ofilim.Ne pierdem vlaga sufleteasca si trupeasca. Suntem mai vulnerabili isiptelor.Suntem mai vulnerabili ratacirilor.
Sufletul tau traieste o drama maxima. Drama omului care se instraineaza de Dumnezeu. Aceasta stare nu se va linisti daca vei aprasi Sfanta Biserica Ortodoxa. Din contra, framantarea launtrica se va agrava.
IN afara Bisericii nu este mantuire, spune Sfantul Ciprian al Cartaginei.Asadar, doar acolo e sursa puterii, a vietii vesnice.
Faptul ca preotul te repede e un lucru grav. Mai ales ca nu ai optiuni.
Parerea mea, in situatia de fata nu exista decat 2 situatii: ori iti cauti un preot duhovnic bun, chiar daca la o distanta mare, pe care sa il frecventezi periodic ptr spovedanie Si Sfanta Impartasanie, iar la biserica locala participi regulat, la sfanta Liturhie si slujbele care se fac acolo, fie, si asta e mai grava, vii in Romania , unde , slava Domnului sunt inca preoti buni destui si poti avea o comuniune frumoasa cu Biserica drept-slavitoare.Vino acasa, printre fratii tai. Sufera alaturi de ei, dar mai important alaturi de Hristos.Aici nu esti singura.
Ptr ca e mai de folos sa traiesti greu material dar sa fi impacata spiritual, sa te inviorezi duhovniceste, decat sa-ti pierzi si sufletul si trupul .Si din cate am inteles,nici acolo nu ai o stare materiala foarte buna. Daca tu cauti mai intai cele duhovnicesti, Domnul se va ingriji si de cele necesare traiului zilnic ptr supravietuire. Asta e garantat, si nu ca asa zic eu, ci ca asa fagaduieste insusi DOMNUL.
Sophia, nu neglija rugaciunea. Nu poti zice acatiste, psaltirea, atunci zi"Doamne ajuta-ma, nu ma lasa sa Te parasesc."Zisa din suflet si cu durere face minuni.
Sophia, tu esti un suflet bun. Nu parasi credinta mosilor si stramosilor tai. NU parasi credinta cea adevarata care a daruit atatia sfinti Bisericii. Nu te lepada de Hristos, asta e cea mai grea cadere si ireversibila.
Impaca-te cu Hristos!Adu-ti aminte ca El a murit ca tu sa fi fericita! Ca sa iti dea tie sansa de a fi fericita, de a ajunge in Rai, la bucuria deplina!Acolo unde ne vom intalni cu toate sufletele dragi, care l-au urmat cu rabdare pe El.
Sophia, nu uita:
"Hristos a inviat!"