[zaharia_2009]

Din punctele mele de vedere starea in care s-a ajuns era un aprevizibila .
Atunci cind oameni cu bune intentii si de multe ori documentati iti dau sfaturi , iti motiveaza sfaturile , iti fac recomandari pt. lecturi ziditoare de suflet , iti vorbesc cu bunavointa si iti arata ca nu ai cele mai bune idei despre un lucru ... iar tu te incapatinezi sa ii vezi pe toti rau intentionati si ca isi bat joc de tine refuzindu-le sfaturile/propunerile si incapatinindu-te sa crezi tot si tot parerile tale ... atunci , cum spuneam, este de asteptat ca vrasmasul (care nu este o poveste) sa te arunce in cele mai grele lupte.
Atita timp cit nu ai cunostinte solide de teologie , duhovnic versat nici atit , tu cu o constitutie emotional-afectica deosebita , si refuzi in continuare parerile care ti se dau , atunci risti mult sa ramii in prapastia ambiguitatii si necredintei tale ! De fiecare data pui intrebarea : ,,Cu ce autoritate esti invatata despre acestea" deoarece cu aceasta legatura te tine ispititorul legata atit timp cit vei voi tu . Nu ai sa gasesti aici pe forum vreun academician de teologie sau vreun Cleopa reinviat , dar tot timpul ti s-au recomandat invataturi autentice (cele mai multe) si de mult folos ! Insa cu toate acestea nimeni nu ti le poate baga cu forta in suflet si in gind.
Problemele tale , asa cum am mai spus-o de multe ori , mu sunt de a invata cu adevarat viata in duh si adevar , ci de a sti cine si care sunt autoritatile in domeniu si daca cumva te-ai hotarit sa accepti vreuna trebuie neaparat confirmat si faptul cine a facut acea autoritate sa fie o autoritate , adica sa zaci intr-un univers concentric pe care il reiei ciclic pina la nesfirsit !
Raspunsurile tale in virful limbii la adresa acestor binevoitori (chiar si acum ai tinut sa ii pui la respect pe M. Dragomir si pe Erethorn) nu fac decit sa-ti mentina izolarea si sa ii faca pe binevoitori sa iti intoarca spatele .
In cazul tau , ca si in multe alte cazuri cu care cei mai multi ne amagin , iubirea aproapelui este nerodnica , pt. ca nu stim cum sa aplicam aceasta .

Bine ca nu-ti este si mai rau desi daca vei continua sa mergi pe calea ambiguitatii si necredintei in nimic (desi pui o sumedenie de intrebari , le refuzi raspunsurile documentate din te miri ce ispita !) vei putea trece prin momente si mai grele . Nu iti doresc , razboiul gindurilor si a necredintei este unul cumplit deoarece se desfasoara pe fondul unei dorinte grozave de a crede totusi in ceva si asta genereaza zbaterea paradoxala a sufletului , acesta negasindu-si astfel linistea .

Toate marturiile de credinta le ai la indemina , prin biserica si prin literatura ziditoare de suflet (daca iarasi nu continui sa te indoiesti sau sa te rasvratesti impotriva parintilor , precum impotriva lui Cleopa , ca exemplu) . Ori cit de greu i-ar fi unui om razboiul in vazduhul inimii acesta va avea la indemina cel putin cartile parintilor bisericii de unde incetul cu incetul poate deprinde lupta duhovniceasca . Dar daca nu ai obiceiul de a citi si de a crede pe sfintii bisericii, ajungind sa te indoiesti permanent de ei crezind ca ei au scris pt. calugari sau pt. mirenii casatoriti sau pt. cei din calugaria alba sau cine stie ce mai prostii, ... atunci risti enorm de mult , intr-un razboi delicat al gindurilor .
Ceea ce vrei este in minile tale dar posibilitatea de isbavire este in cele ale lui Dumnezeu . Ti s-au spus f. multe despre cum sa te apropii de El , nu mai ai decit sa vrei sa faci astfel !

NB : 1. bine ar fi ca dintre toti care ti-au raspuns de-alungul timpului sa ai unul care sa para mai pe suflet si cu care sa porti discutii pe privat pina ce incet-incet te vei lamuri cu cite ceva si vei pune un punct de pornire in viata crestina.
2. uite , aici ai si exemple ,,binecuvintate" de ale lapsilor , sau mai corect zis ale abjuratilor ... cine stie poate te ispiteste si pe tine sa faci un lucru si mai rau ! Depinde doar de tine ce vrei sa faci . Sa nu uitam ca Iuda cu sf. Impartasanie in el s-a dus si la vindut pe Hristos , asa ca ...