Scot : rânduiala cu pricina s-a introdus în sec XVII, și este un decalc după o alt ritual despre care se spune că ar fi fost utilizat în primul mileniu la reprimirea în Biserică a arienilor. Există un studiu încă nedisponibil în limba română, al părintelui Schmemann care limpezește toate modificările operate în cultul Bisericii în era postbizantină și condițiile istorice care au condus la aceste revizuiri și adăugiri. Pentru ortodocșii care idolatrizează litera cultului e o încercare grea lectura acestui studiu, fiindcă le cam zdruncină siguranța iluzorie conferită de investirea cu aura infailibilității a unor variabile liturgice. Treaba lor! Ortodoxia a avut puține coliziuni sociologice cu protestanții radicali, e clară influența catolică în structura rânduielii respective, practic vorbim de un abuz liturgic. Nu se compară sub nicio formă ravagiile produse de arianism în Biserica Una, și alunecările din ortodoxie cu totul izolate, provocate de lutherani și calvini.
Erethorn: nu-ți înțeleg indignarea patetică prilejuită de formula dură de lăpadare de erezie, atâta timp cât acesta exista în Evloghionul greco-catolic din 1764 aflat în uz vreo două secole.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|