În perioadele 1992-1996 și 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari țepe din istoria României. Au fost privatizate fraudulos aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piață). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICĂ 1% DIN VALOAREA DE PIAȚĂ). Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă.
1. Opoziția, scoasă din joc cu minerii
Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecința unui șir de evenimente, fiecare de natură să pună o mare stavilă în calea trecerii la capitalism, și nu poate fi judecată separat de ele atunci când se pun chinuitoarele între*bări care au însoțit tranziția. Încă din primele luni ale anului, a existat suspiciunea că noua conducere provizorie instalată în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, in*ten*ționează să-și permanenti*ze*ze puterea. Proaspăt reînfiin*ța*te*le partide istorice au organizat manifestații în București, iar puterea, benefiicind și de serviciile unei televiziuni publice aser*vite, a organizat contra*ma*ni*festații, la care au participat atât muncitori de la marile uzi*ne bucureștene, cât și mineri aduși din Valea Jiului. Au fost bătăi, arestări, devastări de spații, dar de mică amploare. Frontul Salvării Naționale (FSN) a anunțat că va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structură, în care, de ochii lumii, a invitat și opo*ziția - Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit „fe*no*menul Piața Universității“. Mii de oameni s-au strâns în piață (denumiți de Iliescu „golani“), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribună a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însă altceva la 20 mai, zi care a rămas în istorie sub numele de „duminica orbului“: FSN a ieșit câș*ti*gă*tor cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit președinte cu 85%, în condițiile unei par*ticipări masive la vot: aproape 90% din populația cu drept de vot.
2. Democrația predată cu bastoanele minerilor
După mineriadele din 1990, venirea minerilor se perma*nen*ti*zează. Devine un fenomen. Se spune că era principala armă a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Ur*mă*toarea mineriadă majoră avea să aibă loc la scurt timp: septembrie 1991. Același Miron Cozma, aceiași mineri din Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii“ cer demiterea primului-mi*nistru, se spune că la indicația lui Ion Iliescu. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabine*tul Petre Roman își dă demisia. Ultima mineriadă a avut loc în 1999, după arestarea lui Miron Cozma din 1997.
3. Caritas-ul, primul tun din istoria economică
A fost organizat de către compania „Caritas“ din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica, un apropiat PSD, și a fost lansat în anul 1991. Numele „Caritas“ aparține, de drept, unei organizații de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Listele cu depu*nă*tori cărora le venise rândul la câștig erau publicate în cotidianul „Mesagerul transilvan“. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 de deponenți din întreaga țară, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plățile înceta*seră, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pră*bu*șirea Caritas-ului. Sur*prin*zător a fost și faptul că pu*te*rea politică de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a făcut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.
4. FNI, al doilea Caritas
Fondul Național de Investiții a fost înființat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Înfiin*ța*rea acestui fond deschis de in*vestiții – fond mutual -, precum și a societății de administrare S.C. „SOV INVEST“ S.A., a fost avizată fără niciun fel de mențiuni de restricție a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 și nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele căruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de păgubiți cu peste 300 de mi*lioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Ti*mofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetățenii, societatea și chiar instituții ale statului au fost victimele unei mari ma*nipu*lări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea și com*punerea rețelelor crimei or*ganizate internaționale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoși în față nu sunt decât niște pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniță. Au fost și pioni pe teritoriul Ro*mâniei. Vă asigur că s-a știut totul în legătură cu FNI“.
5. Devalizarea Bancorex de către mafia politică
Banca Română de Comerț Exterior a fost înființată ca ban*că specializată pe opera*țiu*nile cu străinătatea, desprinsă din Departamentul de Relații Ex*terne al Băncii Naționale a Re*publicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu „Bancorex“, din rați*uni de marketing. În 1996 de*ținea cir*ca 60% din opera*țiu*nile de co*merț exterior ale României și era foarte activă în domeniul im*porturilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui pu*ter*nic scandal politico-financiar, cauzat de politica de*f*ec*tu*oasă a băncii și acordarea de cre*dite pe criterii politice. A avut loc așa-zisa „devalizare“ a băn*cii. Niciodată cei care au luat bani nu au fost judecați pen*tru acest lucru. Românii au plătit aproximativ două miliar*de de do*lari, bani de care au be*ne*ficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Gro*up) și Gheorghe Florea Bragadiru.
http://www.exploziv-news.ro/category...romaniei-.html