Daca exista shi un rai al cainilor, atunci unul dintre cainii pe care i-am avut la parintzi precis a ajuns acolo... S-a aciuiat la noi ca nu mai avea un picior, se prinsese intr-o cursa shi a ramas fara un picior, avea shi o ureche lipsa, iar pentru ca nu mai era bun la oi ciobanul l-a alungat, sau o fi plecat singur. Toata viatza lui n-a mushcat pe nimeni, doar latra cand simtzea ca este cineva rau in zona dar nu il ataca ci dadea alarma, shi era atat de simtzit incat niciodata nu intra in casa si statea retras mereu, cand il atingeam intotdeauna ii era o frica imensa de mine shi abea il puteam prinde sa-l mangai, era foarte bland dar nu statea nicicum sa-l prind sa-l mangai, sa-l ating. A avut un singur pui, o catzelusha care i-a moshtenit caracterul foarte nevinovat, sperios shi inofensiv. A murit batran rau, n-a parasit zona din jurul curtzii niciodata... a fost un animal bun de care imi voi aduce mereu aminte cu parere de rau... iar daca exista un rai al cainilor atunci acesta sigur acolo a ajuns; "ursu" il chema deshi era caine pentru ca avea parul mare shi negru cum au urshii... :)
|