Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Fara impartasanie nu este mantuire.
Dar ce este "impartasania" in sensul cel mai profund?
|
Fara iertare nu exista mantuire.
Iertarea o poate face doar Dumnezeu.
Pentru a dobandi iertarea lui Dumnezeu in primul rand trebuie sa iti recunosti pacatele. Apoi trebuie sa si le marturisesti. Insa marturisirea trebuie facuta cu pocainta si cu suflet sfasiat de durerea ce vine din realizarea starii de pacatosenie. Si aceasta trebuie sa fie permanenta, mereu sa ma pocaiesc si sa plang pacatele savarsite. Iar prin pocainta aceasta trebuie sa vina smerenia, recunoasterea starii noastre pacatoase.
Daca ma duc in fata unui copac (ca doar Dumnezeu ma aude oriunde as fi) si plang pacatele mele si ma pocaiesc , este aceasta smerenia completa ce vine si din rusinarea pentru ceea ce eu am facut? Este aceasta cu adevarat smerenie? Nu este. Ca este strabatuta de mandrie, pentru ca exista fapta ascunderii fetei noastre de ceilalti, pentru ca in fata aproapelui nu m-am smerit.
Apoi marturisirea trebuie sa fie in contact cu Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este in biserica, iar preotul este vasul prin care se revarsa Duhul Sfant spre noi.
Daca dupa copacul sub care m-am gasit sa plang pacatele mele se afla michiduta si rade infundat de inchipuurea mea si de mandria mea?
Apoi trebuie sa simti iertarea. Cum pot eu sa simt iertarea? Prin Hristos. Prin trupul si sangele Domnului. Prin carnea Sa. Numai asa poti sa primesti iertare, pentru ca Impartasania este foc ce arde pacatele si dulceata ce ne iarta. Exact asta simti cand gusti din trupul si sangele Domnului. Foc si dulceata.
Inchipuirea noastra nu arde pacate si nu acorda dulceata iertarii. Stand sub copacul marturisirii nu voi simti nici focul arderii si nici dulceata iertarii.
Daca nu simti toate astea atunci cand te impartasesti cu Trupul si sangele Domnului inseamna ca te-ai impartasit cu nevrednicie, iar Domnul nu mai face lucrarea iertarii cu tine pentru ca nu meriti. Iar nevrednicia poate veni si din necredinta in harul Impartasaniei.
In fata Impartasaniei sa stai cu frica, sa simti ca Domnul se va apleca spre tine, ca El te va hrani, sa crezi ca te va vindeca si sa nadajduiesti in vindecare. Pentru ca asta este Impartasania pentru noi pacatosii, medicamentul miraculos care vindeca sufletul nostru pacatos.
Fara toate acestea putem ajunge noi vreodata asemenea lui Dumnezeu? desavarsiti? Daca nu ma smeresc complet, daca nu gust din Hristos, daca nu simt pe Hristos in mine mai pot sa sper la asa ceva? Si daca totusi sper, fara toate acestea, nu sunt sperantele acestea sperante si inchipuiri desarte?
Aceasta este greseala Apusului. Intentiile sunt curate insa rezultatul este inchipuire. Inchipuirea poate atinge cotele cele mai inalte. Unii sa hranesc din inchipuiri toata viata si ajung sa creada ca ceea ce simt este Adevarul si Viata. Insa Adevarul si Viata nu vine din inchipuire ci este fiinta vie.
"Adevarul este fiinta vie." Arsenie Boca