Citat:
|
În prealabil postat de urzicuta
..ei na..si eu am avut caine la tara..si ma jucam cu el fiindca eram copil,cainele ,vaca,calul sunt animale de cele mai multe ori blande....pentru copii animalul de multe ori tine locul prietenului de joaca,locul jucariei..dar mai tarziu de ce oamenii nu gasesc alti oameni spre care sa-si indrepte atentia,alaturi de care sa stea..si se aciueaza pe langa caini..sau acestia pe langa ei?Pana acum explicatiile voastre nu m-au convins.Si stiti de ce oamenii se simt tradati de alti oameni,neintelesi..fiindca sunt mandri,nu suporta sa fie trasi de maneca,contrazisi cu ceva..asa incat cainele inghite saracul toATE mofturile stapanului,toate capriciile acestuia,dupa care e mangaiat parinteste pe cap si din mana care l-a lovit primeste zahar...si uita bietul.E convenabil un caine,nu?!
|
Eu nu sunt de acord cu cei ce se refugiaza in prietenul necuvantator si se izoleaza de ceilalti. Acesti oameni, cu sau fara animale, au probleme de adaptare. Am atat caine cat si viata sociala, pentru un om normal cainele nu este un inlocuitor. Oamenii despre care vorbesti se numesc egoisti, rasfatati si le compatimesc pe bietele animale. Pentru un copil un caine nu trebuie sa reprezinte centrul universului, nici decum, dar inseamna totusi o responsabilitate pe care aproape orice copil si-o asuma cu placere.
"Pana acum explicatiile voastre nu m-au convins" Nici nu incercam sa convingem :) mie chiar imi place discutia si recunosc ca am aflat si alte puncte de vedere la care nu m-as fi gandit vreodata