[dobrin7m]

Cei doisprezece Apostoli, aleşi de Hristos, au mers cu El şi au ascultat cele mai adânci învăţături ale Sale, lăsând la o parte totul pentru a-l urma. Domnul i-a numit ca primi conducători ai Bisericii Sale. Pe mărturia lor personală despre învierea Sa din morţi s-a întemeiat Biserica, care a crescut în perioada care s-a numit Perioada Apostolică. În acea vreme, Dumnezeu a îngăduit nenumărate minuni pentru a întări propovăduirea Apostolilor (vezi Faptele Apostolilor şi istoriile din acea vreme), pentru a arăta că ei propovăduiau adevărul Lui. Tot în acea vreme, Apostolii şi ucenicii scriau memorii ale experienţelor lor cu Hristos, precum şi importante scrisori unii către alţii şi către credincioşi. Trei sau patru sute de ani mai târziu, sinoadele Bisericii a adunat la un loc aceste scrieri inspirate, le-a sortat şi le-a dat numele de Noul Testament. Cu toate acestea, în timpul vieţii Apostolilor, mărturia lor personală şi autoritatea lor aveau pentru credincioşi un cuvânt mai greu decât scrierile lor. Nu trebuie să uităm că Biserica a existat dinaintea Bibliei. Astfel, orice biserică care pretinde că se bazează pe Biblie nu este Biserica lui Iisus Hristos. Numai acea biserică care afirmă că a scris Biblia poate fi aproape de Biserica iniţială.