Dorina, nu stiu daca ma insel, dar daca este cel la care ma gandesc eu, mi-e tare drag duhovnicul tau! Desi ne-am intalnit de putine ori si n-am prea stat la "taclale", omul acela mi-a deschis apetitul pentru anumite lucruri si de aceea ii sunt foarte recunoscator.
Cat despre "Pelerinul rus", cu mine s-a intamplat altfel: am inregistrat varianta vorbita a cartii, pe 8 CD-uri si obisnuiam sa le ascult in masina sau in timp ce trebaluiam prin casa. Uneori se intampla ca un anumit CD sa-l ascult de foarte multe ori, numai fiindca nu aveam timp sau chef sa-l mai schimb, sau mai exact, Dumnezeu dorea sa inteleg ceva ce-mi tot scapa mereu: invataturile Sf Siluan. Ascultasem acea parte de zeci si zeci de ori, pana am decis sa-l caut si sa aflu cat mai multe despre el. Iar ce-am gasit m-a ajutat sa ma cunosc mai bine si sa constientizez starea mea reala de om pacatos si lipsit de virtute. Comparandu-te cu cei induhovniciti, precum Sf. Siluan, nu poti sa nu realizezi in ce ape te scalzi si cat esti de predispus inselarii. Asa am inteles ca de fapt, cele mai de pret pentru mantuirea noastra, raman smerenia si dragostea pentru vrajmasi. Avandu-le pe acestea doua, diavolul devine neputincios.
Noi, mirenii, suntem prea corupti, prea compromisi ca sa ne stea gandul la "Rugaciunea lui Iisus". Avem tot felul de "pofte" pe care ni le facem, avem tot felul de ganduri vicioase pe care de fapt ori nu vrem sa le recunoastem, ori le tratam cu mare indulgenta. De fapt trebuie sa ni se inmoaie inima de dragoste si durere pentru fiecare pacatos, chiar pagan sau criminal fiind. Nu intelegem lucrul asta, spre nefericirea noastra si e foarte trist. Daca citim cu atentie pe sfintii parinti, vom constata o aparenta contradictie in invataturile lor, dar nu este, fiindca de fapt fiecare indeamna la unul si acelasi lucru: iubirea de aproape. Si cine e aproapele? Nu ne-a invatat Mantuitorul cine este? De ce ma intereseaza pe mine daca e catolic, sectar, pagan, ateu, urator de Dumnezeu?... Daca Dumnezeu mi-l scoate mie inainte, asta nu poate fi decat pentru mantuirea mea. Oferindu-i ura si nu dragoste, acel nefericit nu se va indrepta prin mine, ci mai rau va cadea. Doar o privire rautacioasa sa-i arunc, si voi declansa eu un razboi. Sunt multi care se considera vrednici sa declare razboi diavolului insusi, dar sunt in mare inselare. Diavolul are puteri nelimitate, numai prin voia lui Dumnezeu, iar el nu pe Dumnezeu Il uraste, ci pe om. In Dumnezeu crede si se cutremura. Cum as putea eu, un amarat pacatos sa spun ca nu ma tem de diavol si sa-i declar razboi? Raportul soricel-elefant este inca prea putin edificator, fata de adevarata stare de fapt. Singurele mele arme: nadejdea, smerenia, dragostea, credinta, rabdarea... Avandu-le pe acestea, Duhul Sfant Insusi, ma va apara.