va iubesc multumesc pt mesajul tau de incurajare. eu am discutat cu duhovnicul meu si el mi-a dat dezlegare sa ii fac toate pomenile si sa il trec pe pomelnic. dupa ce i-am spus cum a trait si cate putin din copilaria lui. mama lui i-a zis in fata ca daca stia ea ca e insarcinata (ea nu a simtit ca e insarcinata pana ce sotul meu a facut 4 luni intrauterin) ii facea de petrecanie si ca e piedica in calea fericirii ei. a fost abandonat la nastere si dat la casa de copii. acolo a trait mai bine spus s-a chinuit 3 ani. atunci avea actele sa fie adoptat insa bunica din partea mamei a aflat de existenta lui ca mama lui a ascuns totul. la 3 ani l-a gasit si -a luat acasa. l-a crescut pana la 6 ani cand ea nu a mai putut sa aiba grija de el si a stat pe capul mamei sa isi ia copilul sa il creasca. in sfarsit l-a luat pe la 7 ani. si sa vedeti ce facea - lucruri care le-am aflat de la vecini ca el nu mi-a zis niciodata. mama lui obisnuia sa cumpere prajituri pt toti copiii de pe scara si le dadea. ei intrebau normal da lui eugen de ce nu ii dati? si ea zicea: lasa-l da-l dracului - scuzati. mereu il blestema si il dracuia. si cand o apucau pandaliile si bea il batea si il dadea afara din casa si dormea in frig si haituit. eu stiam doar f putin din aceste lucruri ca l-am intrebat odata dar nici nu am insistat sa nu il fac sa sufere. odata imi amintesc ca l-am luat de mana si am fost cu el la cofetarie. el nu stia ca am aflat ca mama lui ii facea chestia cu prajiturile. l-am pus sa aleaga ce prajitura vrea sa manance. imi amintesc ca a vrut o boema. nu a vrut sa o manance insa pana nu i-am spus de ce fac asta. i-am spus ca am aflat ce patea cand era mic si daca mama lui ii facea asta eu voi fi alaturi de el, sa continuam viata impreuna si sa lasam trecutul. sa facem noi pt copilul nostru ce nu a facut ea pt el. dar se pare ca a ost prea tarziu deja nu mai era capabil sa inteleaga iubirea mea. am incercat ca am incercat si daca am vazut ca nu se poate m-am inchis intr-o carapace dezamagita. din ce ii dovedeam mai multa iubire mai mult se indeparta de mine. odata mi-a zis ca el nu e demn de mine si de copil. am ramas cu gura cascata si i-am zis sa nu mai zica asa ca nu e adevarat. atat cat a facut e bine ca avem cu totii minusuri conteaza doar sa ne indreptam, sa evoluam in bine. dar nu a vrut si a fugit de noi. scuze ca am scris asa de mult
|