Citat:
În prealabil postat de TunsDiana
Ma incapatanez sa spun ca asta nu e o relatie normala, e una superficiala, nu poate fi profunda daca acei oameni nu sunt frati de credinta.
|
Haideti sa fac o marturisire, ca sa stiti mai bine cu cine vorbiti si cine a pornit acest thread. Eu sunt Petru, locuiesc in Galati si sunt in clasa a zecea, si invat la Colegiul National Vasile Alecsandri. Am 16 ani, impliniti chiar ieri, 26 ianuarie.
Printre oamenii la care tin mult am un prieten care invata acum la seminar si este clasa a unsprezecea. Prietenul meu „ateu” de care am pomenit este tot intr-a unsprezecea. Pe ambii ii strang in brate cu mult foc cand ii vad, pentru ca imi sunt dragi. Diferenta e ca atunci cand il strang in brate pe prietenul meu ateu, imi aduc aminte de ratacirea lui si sufletul meu se intristeaza si trimite lui Dumnezeu o scurta rugaciune aproape inconstienta. De asemenea mereu cand ma gandesc la el, ma intristez putin si spun in gand „Doamne, iarta-l!” si oftez scurt.
Asa iubesc eu.