Citat:
În prealabil postat de PetruD
Haideti sa fac o marturisire, ca sa stiti mai bine cu cine vorbiti si cine a pornit acest thread. Eu sunt Petru, locuiesc in Galati si sunt in clasa a zecea, si invat la Colegiul National Vasile Alecsandri. Am 16 ani, impliniti chiar ieri, 26 ianuarie.
Printre oamenii la care tin mult am un prieten care invata acum la seminar si este clasa a unsprezecea. Prietenul meu „ateu” de care am pomenit este tot intr-a unsprezecea. Pe ambii ii strang in brate cu mult foc cand ii vad, pentru ca imi sunt dragi. Diferenta e ca atunci cand il strang in brate pe prietenul meu ateu, imi aduc aminte de ratacirea lui si sufletul meu se intristeaza si trimite lui Dumnezeu o scurta rugaciune aproape inconstienta. De asemenea mereu cand ma gandesc la el, ma intristez putin si spun in gand „Doamne, iarta-l!” si oftez scurt.
Asa iubesc eu.
|
Foarte frumos ce scrii si e foarte bine ce faci. Si sfintilor le pare rau de toti oamenii, dar un incredere in Dumnezeu ca stie El sa aiba grija de toate, iar toti din cei ce merita sa se mantuiasca poarta Dumnezue de grija sa afle adevarul. Citeste povestea cu sutasul Corneliu din Biblie, chiar un inger a venit si i-a spus sa vina in Biserica. Sau ceva mai nou, un budist ateu din SUA care a gasit Biserica Ortodoxa, tot cam asa:
https://bisericasecreta.wordpress.co...noaste-numele/
Nu stia prea multe de crestinism, avea repulsie fata de el, a aflat doar
Lumina-Care-nu-este-lumină-Care-îmi-cunoaște-numele
Vezi cum are grija Dumnezeu de toti, trebuie doar ca ei sa merite si sa il accepte.