[sophia]

Am citit parerile si sfaturile tuturor. Va multumesc.
As dori sa raspund la unele dintre problemele ridicate si la unele idei.
Nu dau numele autorilor, pentru ca nu mi-i amintesc si nu am timp sa derulez topicul si pentru ca nu nu autorii sunt importanti, ci ideile/parerile lor.

1. Exista doua pareri care m-au socat.
Ca numai noi insine suntem vinovati de problemele noastre, ca trebuie sa ne purtam crucea si sa acceptam/inghitim tot, chiar si raul, ca nu trebuie sa ne plangem de altii, ci de noi insine.
Eu cred ca adevraul este, ca de obicei undeva la mijloc.
Dumnezeunu ne cere sa fim masochisti, iar autoglagelarea nu se practica in ortodoxie.
ba dimpotriva, undeva Dumenzeu ne invata ce avem de facut cand unii frati ai nostri (la propriu-adica rude, prieteni- sau la figurat, alti oameni) ne supara in mod repetat.
Ne invata sa vorbim cu ei in patru ochi, apoi daca nus e indreapta, sa le mai spunem o data, si mai apoi sa-i aratam (in discutie) altora, in comunitate, sa cerem ajutorul in judecata.
Exact asta incerc eu sa fac. Am vorbit cu unul sau altul, inclusiv cu preotul privat, apoi am cerut sfat la unul sau altul, si am ajuns sa spun si altii, cerand sfatul.
Pacat ca altii nu fac la fel , caci altfel s-ar rezolva totusi conflictele, ar mai auzii oameni ce greseala fac/au facut si ar primi sfaturi si ajutor ca sa se indrepte. Includ ai si pe preoti.

Nu stiu daca ideea (in ortodoxie) este ca preotul este infailbil si nu trebuie corectat. Sau ca nu trebuie/putem sa facem ca in biserica sa fie mai bine, sau sa rezolvam probleme/conflicte.
Cel mai adesea exista peste tot probleme in biserica, ele insa se rezolva numai unilateral: unul decide si ceilalti trebuie sa asculte si sa plece capul.
Preotul nostru a citat candva de nu stiu unde, ca la o judecata nu s-a putut gasi solutie, ambele parti aveau argumente solide, si atunci s-a hotarat sa decida cel mai mare (nu stiu, in V.T sau asa ceva).
Dar in general (si la noi in special) nici nu se ajunge la ascultarea partilor).

2. Probleme apar des la strana/cor, asa cum spuneau mai multi aici.
Pentru ca nu exista in biserica, sau nu se cunosc, niste reguli: cine si cum vine si canta la strana (sau e ca la gara vine si pleca fiecare cum vrea), exista selectie sau nu, se fac repetitii, cine poate citi din carti la diferitele slujbe speciale, cine ce are de cantat la fiecare slujba (mai ales la cele speciale) etc. Si mai ales se fac nedreptati din aceste motive.
Ca multi doresc sa cante, multi doresc sa citeasca si numai unul sau altul este mereu numit de preot, sau se autonumeste si etc.
Exista regulile acestea scrise undeva?

Mai apar probleme in biserica atunci cand exista o comunitate formata (mai ales in diaspora) si unde se mai organizeaza si alte activitati (sau dimpotriva, nu se face nimic social), cand biserica nu are numai caracter religios, de rugaciune si slujba, ci si de nucleu al comunitatii.
In tara se fac multe: se construiesc biserici (mai ales la tara participa toti cu bucurie, preotul este trup si suflet), se fac si preotii se ocupa si de multe lucruri in social: spitale, copii orfani, batrani si saraci, publica lucrari, reviste, au coruri bine organizate, etc.
Dar in afara este mai greu cu lucrurile astea. Motive exista si nu intru acum si aici in amanunte. Doar atat: in diaspora nu toti preotii apartin de tara (BOR).

3. Exista si probleme de natura umana/privata si legate de particularitatile locului.
Nu sunt bani, sunt multi enoriasi la putini preoti, biserici putine pe raze mari, transportul nu tine seama de orarul slujbelor ortodoxe (ca la altii slujbele sunt din ora in ora).
Oamenii au mare nevoie de biserica si preot in diaspora, pentru ca se lupta cu mari greutati, au nevoie de comunitate care sa-i ajute practic, sau macar moral (sufleteste) ca sa se mentina la suprafata. Si atunci orice nedreptate, sau pierdere de loc (la propriu si la figurat) doare inzecit fata de cum se intampla in tara.

- va urma-