Odata un copil de clasa a sasea a venit la Coliba si a batut cu ciocanelul in poarta. Aveam de citit un sac de scrisori, dar mi-am spus sa ies sa vad ce vrea. “Ce este, voinice?“, il intreb. “Aceasta este Coliba Parintelui Paisie?” – ma intreaba. “Vreau sa-l vad pe Parintele Paisie“. “Aceasta este, dar el nu este aici; s-a dus sa cumpere tigari“, ii spun. “Se vede ca s-a dus ca sa cumpere pentru cineva“, imi spune el cu gand bun. „Nu, ci pentru el s-a dus sa cumpere, ii spun. I s-au terminat si facea ca un nebun. Pe mine m-a lasat aici singur si nici macar nu stiu cand se va intoarce. Daca vad ca intarzie, o sa plec de aici“. Atunci baiatului i s-au umplut ochii de lacrimi si iarasi a spus cu gand bun: “Il obosim pe Parintele“. “Dar ce vrei cu el?“, l-am intrebat din nou. “Vreau sa iau numai binecuvantarea lui“, mi-a raspuns. „Ce binecuvantare sa iei, copile! Acesta este un inselat. Nu-i bun de nimic. Eu il stiu bine. Nu astepta degeaba, pentru ca atunci cand se va intoarce va fi nervos, poate chiar si beat, caci mai si bea“. Dar acel copil punea mereu gandul cel bun. “In sfarsit, ii spun, eu voi mai astepta putin, ce vrei sa-i spun?“. “Am sa-i dau o scrisoare, imi spune, dar voi astepta sa iau si binecuvantarea lui“. Ati vazut? Orice ii spuneam, el o primea cu gandul cel bun. I-am spus: “Facea ca un nebun pentru ca nu avea tigari“, iar sarmanul a suspinat si a lacrimat. “Cine stie, poate s-a dus sa cumpere pentru cineva“. Altii citesc atatea, iar acela, un copilas de clasa a sasea, sa aiba ganduri atat de bune! Sa-i strici gandul si el sa si-l faca si mai bun si sa traga o concluzie mai buna. M-am minunat de aceasta! Pentru prima data am vazut un astfel de lucru!”
Gandurile omului arata starea lui duhovniceasca