Citat:
În prealabil postat de anna21
Referitor la "ps" : de ce sa dam la o parte indragostirea/ iubirea carnala?
Nu sustii ca important este ceea ce "SIMTIM"?
Crezi ca ei simt mai putin.. sau cum?
(daca suntem destul de flexibili in ce priveste aria semantica, putem include in "iubire" si ceea ce simte grivei cand se gudura langa stapan, nu?)
Stiu ca "iubirea" este iluzia care se vinde azi cel mai bine.
Fiecare, oricat de pacatos, "simte" ca iubirea il curata si innobileaza.
Pocainta este dificila si dureroasa.. Bine ca exista "iubirea" asta la indemana oricui, facila si placuta.
Cum sa dai ochii cu adevarul ca.. NU ORICE IUBIRE ESTE MANTUITOARE?!
|
Probabil că am ales cuvântul "simțim" într-un loc nepotrivit. Ei simt, da... e prea multă simțire. În cazul meu "simțim" însemna, mai degrabă "a fi conștienți", "a conștientiza" etc.
Nu cred că ai putea deduce din ce am afirmat eu că iubirea ar fi facilă și plăcută. Tocmai că iubirea presupune efort, sacrificiu, răstignire a sinelui pentru a deveni doar pentru celălalt. Iubirea celor doi fiind desăvârșită / transformată în ani în ceva ce nu mai ține seamă de "soția ideală" și "soțul ideal", sunt doar două ființe pe CALE, capabile să se ridice și să se sprijine reciproc în urma căderilor, să "tacă de-ale lumii" și să iubească direct proporțional cu "mulțimea... tăcerii".
Bine spui că pocăința este dificilă și dureroasă, fiindcă iubirea este dificilă și dureroasă.
Așa-i, Anna, că ne-ar fi greu să admitem că cineva iubește atât de mult încât poate fi de acord ca celălalt / cealaltă să-l / s-o părăsească pentrul altul / alta, de pildă? Să sufere enorm, probabil, dar fără să lupte cu libertatea celuilalt de a face ce dorește, dar totuși să-l / s-o iubească în continuare? Să-și asume chiar riscul de-a părea idiot(ă) în ochii celorlalți sau nici măcar să nu aibă în vedere ce ar putea crede ceilalți despre un atare fapt? Și să-l / s-o sprijine în continuare în cazul în care ar solicita ajutorul? Cunosc însă astfel de persoane, dar acelea nu vorbesc ca mine de-ale lumii "soți ideali / soții ideale". Și nici nu regretă: "Domnul a dat, Domnul a luat..."