Nu pot fi trepte pt ca nu sunt etape ale aceluiasi proces, ci fenomene diferite.
Iar a vorbi despre dragostea umana alaturi de iubirea lui Dumnezeu, mie mi se pare cel putin grosolan.
Majoritatea oamenilor nu stiu ca iubirea din Corinteni 13 este cea mai inalta dintre virtuti, nu sta in puterea umana, ci este dar al lui Dumnezeu, prezenta Sfantului Duh.
Aceasta confuzie (folosirea termenului "iubire" in orice situatie) se vadeste si pe thread in exclamatii gen: "daca nu o iubeste, pai inseamna ca nu a existat iubire niciodata" - aluzie la iubirea care nu cade niciodata.
O mare confuzie.
Iubirea umana cade. Si de o suta de ori pe zi.
Sa ridice mana iubiristii care nu au spus vorbe grele sotiei! Sau care nu s-au maniat pe ea. Pe nedrept, eventual. Cum stam cu iubirea?
Ca iubirea noastra neputincioasa nu este mantuitoare, este vadit de multe ori, trebuie doar sa fin atenti in jur.
De ex. dintre cati oameni am cunoscut, m-a impresionat enorm bunica mea. Ea a fost exemplu viu de iubire si sacrificiu (cred ca femeile erau croite din Alta stofa in trecut). As umple pagini sa o laud. Nu se gandea niciodata la ea, era model de daruire. Era si credincioasa, citea zilnic Biblia.
Ei bine, la batranete a apostaziat, a trecut la baptisti.
Mintea mea s-a fortat enorm sa inteleaga cum a fost posibila o asa cadere. Ce i-a lipsit?
Raspunsul este: iubirea de Dumnezeu. Asa cred eu.
Poate judec foarte aspru, dar cred ca o iubire reala de Dumnezeu ar fi prevenit asa ceva. Ea pe toti ii ingrijea cu autentica iubire.. Dar ce folos?
Nu i-a folosit. O iubire este mantuitoare.
ps... Nu e necesar sa te scuzi ca nu dai explicatii.
Inteleg punctual tau de vedere. Il inteleg foarte bine pt ca este comun si l-am avut si eu candva.
Dar nu sunt de acord.. Asta e altceva.
Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Ai dreptate este un cuvânt care, datorită degenerării noastre și păcatului de la cădere încoace, a devenit polisemantic. Vorbesc pur și simplu de iubire, Anna. Iubirea cea divină, iubirea întru Hristos (Dumnezeu este iubire), iubirea pe care i-o port soției mele de peste 3x4 ani, iubirea pe care i-o porți soțului tău (pe care o numești acum la vârsta pe care o ai responsabilitate, înțelepciune, maturitate etc. ) etc. și etc. Dragă Anna, e una și aceeași iubire. Spune-i cum vrei. E drept nu acea pasiune de altădată nici în cazul meu dar este ceea ce spuneai tu înțelepciune, grijă față de copiii, față de familie, durerea surdă din piept când știi că cineva a îndrăznit să-i arunce o vorbă urâtă soțului / soției, mângâierea ușoară pe creștet care la o anumită vârstă nu se mai finalizează neapărat cu un sărut sau un act sexual, gesturi de tandrețe care izbucnesc de multe ori fără voia mea sau a ei etc. Toate acestea sunt iubire.
Pentru mine, cuvântul iubire nu este polisemantic (nu are o mulțime de subînțelesuri și semnificații ascunse). Există iubire (care nu moare, ci se desăvârșește) și există orice altceva (atracție fizică, act sexual, contract conjugal etc.) care nu sunt neapărat (ba chiar deloc) iubire.
Doamne ajută!
|
Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Nu sunt vreun sfânt și nu sunt în nici un caz împotriva celor spuse de Sfântul Nicodim Aghioritul, dar îți propun următoarele forme (trepte) ale iubirii, zic eu (de ce nu ar putea fi o variantă de lucru?):
1. atracție fizică, instinctuală, pasională finalizată c-o îndrăgosteală, eventual "foc de paie", eventual căsnicie nereușită (finalizată sau nu cu divorț);
2. împărtășirea unor sentimente comune, valori comune, idei comune, empatie și toate ingredientele necesare pentru o căsnicie de succes (finalizate adeseori cu căsătorii fericite după criteriile lumii, multe până la finalul vieții);
3. comuniunea întru celălalt, să plângi când celălalt plânge, să râzi când celălalt râde, să trăiești întru el și el întru tine ("Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi.", Evanghelia după Ioan, 17, 11), adică să fii de-a una cu celălalt, adică iubirea desăvârșită.
Iertare, dacă nu m-am făcut înțeles, nu știu ce se întâmplă, dar nu prea mai am răbdare să explic / să argumentez, de aceea uneori sunt lapidar, succint, sărăcăcios în explicații.
|