Buna seara! Sa incep cu inceputul: deci am un unchi care a divortat de ceva ani (defapt din cauza mamei fostei matusii mele) , de atunci unchiul meu nu se mai poate casatori, nu mai poate avea o familie, ceva il impiedica (am auzit cum ca la despartire, soacra lui -ar fi spus asta ca o sa aranjeze ea ca alta casatorie pentu el sa nu mai aiba loc). Cand vorbeste cu vreo fata pana cand nu se deschide argumentul "casatorie" este totul in regula, cum se vorbeste de asta, adio... Acuma, ce vroiam sa va zic este asta: nu stiu de ce , dar am impresia ca sunt urmarit si eu de acest blestem

. La inceput , din cauza ca eram timid , credeam ca din aceasta cauza nu pot sa am si eu o prietena, dar cu timpul m-am maturizat si am cam scapat de timiditate (Slava Domnului) . Acum sunt si eu cam in aceeasi situatie (cu precizarea ca eu am doar 17 ani ) , deci nu pot sa am si eu o prietena... cat timp vorbesc cu o fata, fara sa aduc in discutie ceva legat de o relatie mai serioasa intre noi, este bine, dar cum deschid acest subiect prinde parca "ura" pe mine... Am incercat, am zis ca prima poate nu-i place de mine, am incercat cu a 2-a... cu a 3-a, dar nimic. Se pare ca NU am voie sa-mi doresc nimic mai mult decat o simpla prietenie...

. Oare ce pot sa fac? pentru ca, dupa atatea esecuri eu m-am inchis in mine, sufar in tacere, si imi este frica sa ma mai indragostec de o fata... Sunt DISTRUS MORAL , chiar nu mai stiu ce sa fac, imi este atat de frica de un nou esec, incat nu cred ca as mai suporta mult.... Sunt foarte emotiv.. Exista ceva.. ce as putea face?

Atat imi doresc si eu.. sa am si eu o prietena... ca imi este atat de greu.. ma simt atat de singur... Ce mai pot sa zic despre mine? Da, merg la biserica in fiecare duminica..