Ati vazut pe cineva care rade sa se tavaleasca pe jos, care rade nebuneste, fara oprire? Isi tine respiratia, (ca nu mai are timp decat pentru hohote de ras), se face rosu la fata, chipul i se schimonoseste, parca-l navalesc toate patimile (personal nu simpatizez cu persoanele care rad de altii, cum se intampla de multe ori)? Uneori accesul de ras se termina cu o tuse zdravana, fara oprire. Mai totdeauna apar lacrimile. Medicii nu recomanda asa ceva. Face rau la inima.
Cat despre rasul normal, cu bun simt, care nu supara pe altii, care nu sminteste, cred ca e binevenit.
Pocainta, parerea de rau de pacate, plansul acestora, e o cale catre mantuire, dar parintele Paraian spune ca putem sa ne pocaim si multumind bucurosi lui Dumnezeu.
Depresia merge cu deznadejdea.E boala. Uneori nu mai plange,nu mai rade, de fapt nu-i mai pasa de nimic, nu se mai ingrijeste.
Pocainta cred ca se face cu nadejde in Dumnezeu. Renuntam la obiceiurile noastre patimase in speranta ca El ne va primi.
|