Eu am convingerea ca spiritul eretic si sectar este prezent in toate comunitatile religioase. Omul dominant de spiritul sectar, un spirit ingust si habotnic , e cel care “se inchide” intr-un mediu selectiv, avand tendinta de a face opinie separata de restul comunitatii. Omul dominat de spiritul eretic, combativ, este cel pentru care pozitia celuilalt nu trebuie doar combatuta, ci si invinsa. De aceea se spune in Scriptura: " nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi”, pentru ca retorica unor astfel de oameni nu slujeste argumentarii calme, persuasive, ci e si un dospozitiv de desfintare a adversarului (teologic), o arma de atac. Cei care nu se apropie de tine cu ganduri curate, care nu-ti pun intrebari legate de credinta dintr-o curiozitate sincera, nu vor fi multumiti de raspunsul tau, indiferent care e acela, deci e de preferat „sa nu dai cele sfinte cainilor”, pentru ca nu-l vor aprecia, iar tu vei avea sufletul cuprins de mahnire. De aceea, cand privim un om, primul lucru pe care ar trebui sa-l observam nu este apartenenta lui religioasa, ci in primul rand daca el e de buna credinta, cu intentii curate sau de rea credinta, caz in care e recomandata discretia si prudenta.
|