Citat:
În prealabil postat de ucenic
Lucrez intr-un sistem militar si totul a inceput cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.
Asa am ajuns sa citesc Biblia - bineinteles ortodoxa. Numai ca ceea ce citeam acolo se regasea mai mult in expunerile lor pasnice decat in argumentatiile mele vehemente (apropos` de atitudine). Apoi am iceput sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sprijin, lumina, intelepciune. Asa a devenit cititul Sf.Scripturi o placere... O nevoie launtrica ma impingea sa citesc mai mult si mai mult iar intalnirile noastre se transfosmasera din discutii aprinse si ironice in sfaturi pline de intelepciune Biblica. Ca si confirmare aveam aceasta certitudine - Biblia ortodoxa cu care verificam in detaliu orice subiect.
|
si totusi la un moment dat Biblia ortodoxa nu a mai spus la fel ca a lor ca altfel nu te mutai tu la ei ci ii aduceai pe ei la tine, vezi cat de vehementi sunt, cat de mult lucreaza cu psihicul, cata rabdare au? de ce ai impresia ca tu erai reprezentantul ortodoxiei ca dupa o discutie cu ei sa decizi ca preotii, monahii, monahiile, atatia oameni credinciosi, nu cred in ce trebuie si ca ei, 2 oameni simpli au gasit Adevarul? penticostalii au fost si ei la un moment dat ortodocsi, e normal sa creada si in ce credem noi.