[ALEXANDRU ANASTASIU]

B. MITROPOLITUL ILIE IOREST.
Îndată după moartea lui Ghenadie, s-au ivit mai mulţi candidaţi pentru ocuparea scaunului mitropolitan: egu-menul Meletie Macedoneanul de la Govora -(a cărui activitate tipo-grafică este cunoscută), protopopul din Haţeg şi ieromonahul Iorest din mînăstirea Putna. Meletie a fost recomandat lui Râk6czy de superintendentul Geleji Katona Istvân, căruia i 1-a recomandat Ştefan Csernatoni, un sol al lui Râkoczy, trimis adeseori în Ţara Româ-nească. Dintr-o corespondenţă purtata între Geleji şi Râkoczy în cursul lunii septembrie 1.640 aflam că superintendentul a fixat viito-rului mitropolit o listă cu 24 de condiţii pe care urma să le respecte. O simplă lectură a acestora arată că acceptarea lor ar fi dus la o completă calvinizare a Bisericii româneşti.
Dintr-o nouă scrisoare a lui Geleji cu data de 8 octombrie 1640, aflăm că a fost numit un «moldovean», exprimîndu-şi regretul că n-a fost numit cel recomandat de el. Noul mitropolit se numea din botez Ilie, iar ca monah lorest, era originar din Transilvania, fiind «din copilărie dat să crească pentru învăţătură de carte... în mînăstirea Putnei şi în aceeaşi mînăstire a fost călugărit şi înaintat după oarecare vreme în treapta preoţiei». Aşa îl recomandau, mai tîrziu, ţarului Mihail Feodorovici al Rusiei ierarhii dan Moldova. Pe o Psaltire în manuscris de la mînăstirea Putna se află şi însemnarea : «Ieromonahul lorest, vleat 7133 (1624), noiembrie 3», care ar putea să fie făcută de el însuşi, pe cînd era tînăr ieromonah în ctitoria lui Ştefan cel Mare. Un preot, Manoil din Suceava, termina, în 1637, copierea unei Cronici universale a lui Simion Magistrul şi Logotetul, în slavo-neşte, începută sub îndrumarea mitropolitului Anastasie Crimca şi con-tinuată sub a «ieromonahului lorest, egumen» (azi se păstrează în biblioteca Saltîkov-Scedrin din Petersburg). Să fie viitorul mitropolit al Transilvaniei sau e viitorul episcop de Rădăuţi din anii 1651—1656? Numirea lui ca mitropolit s-a făcut la stăruinţele lui Vasile Lupu, care era în raporturi prieteneşti cu Râkoczy. A fost hirotonit la Tîrgo-vişte de mitropolitul Teofil al Ungrovlahiei pe la începutul lunii noiembrie 1640.
Păstoria sa a căzut în vremuri de restrişte, cînd acţiunea pro-zelitistă condusă de Gheorghe Râkoczy I şi de Geleji Katona Istvân se înteţea tot mai mult. S-au făcut numeroase presiuni şi asupra mitropolitului lorest, ca să-i ajute la răspîndirea învăţăturii calvine. în acest scop, cu prilejul confirmării sale ca mitropolit, i s-a fixat un program în mai multe puncte, prin care îi cereau sa lucreze în această direcţie. Ca mitropolit a continuat legăturile cu Moldova, fiind cercetat de călugări de la Putna. A făcut vizite canonice în diferite parohii, ajungînd pînă în Maramureş. Arătam mai sus că în 1641 a ieşit de sub tipar, la Alba Iulia, o nouă ediţie din Evanghelia cu învăţătură editată de Coresi, în care se intitula «lorest arhimitropolit». La 18 februarie 1642, Dieta Transilvaniei se plîngea de el că hirotoneşte preoţi dintre iobagii români de pe moşiile nobiliare, ca să-i scape de iobăgie. De aceea, membrii Dietei cereau să i se interzică astfel de hirotonii, iar cei pe care i-a hirotonit să fie înapoiaţi proprietarilor, ca iobagi. Dar mitropolitul n-a îndeplinit nici una din dorinţele calvinilor, ci a rămas statornic în credinţa ortodoxă, împreună cu păstoriţii săi.
In 1642 (după unii cercetători 1640), s-a tipărit în satul Prisaca un Catehism calvinesc, în româneşte, care avea să primească acel renumit Răspuns, din partea mitropolitului Varlaam al Moldovei. Catehismul a apărut «cu voia şi cu porunca» principelui Gheorghe Râkoczy, cu cheltuiala predicatorului Gheorghe Csulai, cu «scrisoarea s-a ostenit popa Gheorghe din Secul», iar cu tiparul, popa Dobre. Era împărţit după cele trei virtuţi teologice, explicînd Simbolul (apostolic), cele 10 porunci şi Tatăl nostru, sub formă de întrebări şi răspunsuri. Se pare că una din cauzele înlăturării vlădicii forest din scaun a fost tocmai opoziţia sa la tipărirea şi difuzarea Catehismului. Va fi fost întărit în convingerile sale ortodoxe şi de Sinodul de la Iaşi din septembrie—octombrie 1642, care a aprobat Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă.
în aceeaşi perioadă, relaţiile dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Râkoczy erau pe cale de a se înrăutăţi, căci domnul moldovean urmărea cucerirea Transilvaniei. Din aceste motive, la începutul anului 1643, Gheorghe Râkoczy, îndemnat de superintendentul Ştefan Geleji şi de predicatorul curţii, Gheorghe Csulai — care a urmat apoi lui Geleji —, a convocat «un sinod obştesc al tuturor protopopilor şi păstorilor români de ritul grecesc şi sîrbesc», în vederea judecării mitropolitului, învinuit de viaţă nedemnă de un slujitor al Bisericii. Vlădica lorest a fost înlăturat clin scaunul mitropolitan, aruncat în închisoare, iar bunurile i-au fost confiscate. A fost eliberat abia în noiembrie 1643, pe baza răspunderii ce şi-au asumat 24 de garanţi (che-zaşi), că va plăti 1.000 de taleri pentru vistieria principelui. S-a reîntors apoi în Moldova, aşezîndu-se la mînăstirea sa de metanie, la Putna. în iunie 1645 a plecat în Rusia, pentru ca să strîngă banii trebuitori în vederea răscumpărării garanţilor. Avea asupra sa o scrisoare de recomandare către ţarul Rusiei, Mihail Feodorovici Romanov, dată în Suceava, la 2 iunie 1645, de ierarhii moldoveni : mitropolitul Varlaam, cu sufraganii săi : Anastasie al Romanului, Ştefan al Rădăuţilor şi Ghedeon al Huşilor, avînd şi sigiliile egumenilor de la Putna, Moldo-viţa, Slatina şi Bistriţa. Vlădicii moldoveni, după ce înfăţişau pe scurt viaţa mitropolitului lorest, relatau şi suferinţele pe care le-a îndurat din partea cîrmuitorilor calvini ai Transilvaniei, îndeosebi din partea lui Gh. Csulai, care «a adus mărturii mincinoase şi i-a făcut mare nedreptate şi i-au luat tot ce avea şi l-au legat şi l-au închis în temniţă nouă luni, şi a suferit în surghiun şi împreună cu el o mulţime de preoţi creştini, nu pentru altă vină, decît pentru credinţa creştină, voind să-i convertească la calvinism». Cereau apoi ajutorul ţarului pentru mitropolitul lorest, ca să-şi poată răscumpăra cei 24 de garanţi. A primit şi un «paşaport» din partea domnului Vasile Lupu.
Ajuns la Moscova, — probabil prin Kiev, unde va fi cercetat pe mitropolitul Petru Movilă —, fostul vlădică al românilor transilvăneni a fost primit de ţarul Rusiei (la 26 august 1645), căruia i-a dăruit părticele din moaştele Sfîntului Dumitru. In schimb, ţarul i-a făcut daruri bogate în bani şi obiecte. După o şedere de cîteva luni la Moscova, vlădica lorest s-a reîntors în Moldova, răscumpărîndu-şi garanţii de la Alba lulia. Şi-a petrecut restul vieţii la mînăstirea Putna (n-a ajuns episcop de Huşi, cum au crezut unii istorici). A murit aici, la adinei b£trîneţi, căci pe un Minei slavon în manuscris, din acea mî-năstire, se găseşte însemnarea : «Să se ştie cînd a murit vlădica lorest, în anul 7186 (= 1678) luna martie 12».
Ţinînd seamă de viaţa sa curată, dar mai ales de rîvna şi pătimirea îndurată pentru apărarea Ortodoxiei, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît — la 28 februarie 1950 — ca mitropolitul Il'ie lorest să fie cinstit ca sfînt mărturisitor de către întreaga Biserică Ortodoxă Română, în ziua de 24 aprilie a fiecărui an, odată cu Sfântul Sava Brancovici, unul din urmaşii lui în scaunul mitropolitan. Canonizarea lor solemnă s-a făcut la Alba lulia, la 21 octombrie 1955.