[ioanna]

Pe mine ma surprind cei care odata parasind Biserica, descopera reflectii ale Ortodoxiei in noua comunitate careia s-au alaturat si ma intreb daca ei nu-si pun niciodata intrebarea daca nu cumva au gresit. Domnul ne mai si incearca uneori. Unii cad in plasa egoismului gandindu-se la mantuirea individuala, astfel aleg sa-si paraseasca fratii , migrand spre altii, mai statornici in credinta si ale caror adunari ii satisfac setea de emotivitate, despartind nevoia lor personala de nevoia celor din jur de el, pe care ei poate nici nu o constientizeaza. Dupa ce se „hranesc” dincolo, vin inapoi si-ti spun ca hrana ta nu e la fel de gustoasa aducandu-ti niste condimente si erijandu-se in maestrii bucatari. Abia acum, constati cu tristete, ca atata timp cat i-ai avut alaturi, ei doar au inghitit mancarea, mancare ce trebuia savurata, alintata, gustata si abia apoi inghitita. Gustul e un simt iubit de toata lumea oferind senzatii extraordinare. Consumarea rapida implica formalism religios, ce-ti da asigurarea ca „esti practicant”, insa ascunde o amagire, o conformare mecanica la unele gesturi si ritualuri pe care nu le intelegi in profunzimea lor, ajungand in cele din urma sa le respingi si sa spui ca reteta nu este buna, nu e autentica, cand problema e de fapt la tine.Pana la seceris graul si neghina se inmultesc laolalta. Bobul de grau trebuie vegheat si ferit de neghina, nu smuls din radacina si plantat intr-un alt ogor, caci „doar la seceris se poate separa interesul personal de dragoste”, cum spunea un teolog grec. Pe cei crescuti in familii heterodoxe pot sa-i inteleg, ei isi duc crucea mai departe in numele lui Hristos, insa cei crescuti in familii ortodoxe care au parasit Ortodoxia, par sa-si fi aruncat crucea, prea grea de dus, alegand mantuirea individuala, in detrimentul mantuirii fratilor lui, care au nevoie de indrumare si reformare din interior, nu din exterior.