[ioanna]

În prealabil postat de ucenic

O, nepriceputilor si zabavnici cu inima - spune Domnul Iisus - cand este vorba sa credeti tot ceea ce au spus inaintasii...

Credeti ca Dumnezeu primeste ambitiile noastre teologice, cum stam noi inscaunati pe tronuri pe care le-au zidit altii??? O, va inselati.

Dati slava lui Dumnezeu (...)
Multumiti lui Dumnezeu pentru (...)
Binecuvantati Numele Sau Cel Sfant (...)
Fiti demni (...)

Multumesc pentru sfaturi, insa permiteti-mi sa va dau si eu unul: nu generalizati si nu trageti concluzii pripite. Ortodocsii nu cred pentru ca au spus inaintasii, ortodocsii cred pentru ca au experimentat. Traditia este experienta modului pe care il deprindem empiric, nu mental, ca pe o informatie.

Omul nu aprinde o lumanare, pentru ca asa scrie in canonul X, o face pentru ca sufletul sau e asemeni lumanarii, cu cat lumineaza mai mult cu atat se micsoreaza mai mult pe sine, smerindu-si inima si coborand la radacinile fiintei sale, pentru a se inalta spre Hristos. Lumanarea se mistue devenind o raza de lumina in sufletul tau. Omul nu se roaga in fata unei icoane, pentru ca asa prevede randuiala canonica Y, o face pentru ca inima sa impietrita se frange in prezenta Maicii Domnului, iar rugaciunea isi face salas in inima sa, ratiunea intelegand astfel adevarurile ce i se reveleaza in mod spontan si pe nepregatite, atragandu-l intr-o lume noua, a duhului.

Omul nu face matanii in fata icoanelor din biserica pentru ca asa au spus Sfintii Parinti, o face din iubire pentru Dumnezeu, ca o contributie a trupului pentru realizarea inchinarii in duh si adevar. Frescele si icoanele interioare sunt corpul vizibil al cuvantului divin, ce reverbereaza in intreaga noastra biserica si-i trezeste pe cei care dorm, aducandu-i la izvoarele harului. Regenerat, fiecare devine autorul propriei sale mantuiri spre slava Domnului. Credinciosul conlucreaza cu Dumnezeu spre indumnezeire, impartasindu-se in orice mod de El, dar mai ales prin insusi trupul si sangele sau, prin care anticipeaza finalitatea, iesirea din aici si acum, in transcendent, in eshaton. Ortodoxul nu accepta dogmele a priori, ci ele constitue un punct de pornire, ii deschid orizontul cunoasterii si intelegerii mesajului biblic.

Topicul acesta spune multe si despre atitudinea heterodocsilor fata de ortodocsi, modul in care ne priviti si inaltimea piedestalului, ce variaza in functie de user. Avem ce invata reciproc.