cateodata am impresia ca neajunsurile noastre sunt cauzate de propriile greseli de perceptie a rolului pe care il au toate activitatile in viata noastra. Iata cateva exemple care imi vin in minte:
-munca peste puteri nu o sa ne aduca beneficii pe toate planurile;
-alimentatia cat mai bogata ( ca de, de-aia muncim...) iarasi n-o sa ne satisfaca toate nevoile;
-sotul (casnicia, relatiile) nu ne vor implini propriile noastre neimpliniri;
-animalele de casa nu vor tine locul familiei, copiilor, prietenilor;
- sportul, alergarea, nu vor tine loc de mers la biserica ("hrana spirituala")
- mersul la biserica,spiritualitatea, rugaciunile, nu vor tine loc de orice altceva (loc de munca, familie, viata sociala)- decat poate daca alegem sa ne calugarim, alminteri vom vedea ca toti cei cu care ne intalnim duminica (ma refer la oameni, nu la Dumnezeu), inclusiv popa, dupa ce se termina slujba, se duc acasa, la familiile lor, la treburile lor, la vietile lor. Desigur, il iau cu ei pe Dumnezeu peste tot pe unde se duc (sau cel putin asa ar trebui), si asa ar trebui sa facem si noi ca sa fie bine, dar din pacate nu am fost educati asa, ci sa alergam ca prostii dupa "ceva" ce nici nu stim bine : succes, bani, dragoste, ?
|