[laurastifter]

Doamne ajută!
În privinţa cazului despre care se discută în acest topic, evit să-mi dau cu părerea în necunoştinţă de cauză, pentru că n-am studiat în mod serios problema, ci cunosc doar informaţiile din mass-media.

În schimb, mi-a atras atenţia titlul topic-ului... şi, din acest motiv, aş vrea să vă pun o întrebare: chiar credeţi că în zilele noastre, mai există persoane posedate de demoni? Sincer, eu nu cred că mai există astăzi astfel de cazuri.
De ce?
Simplu: pentru că Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, S-a sacrificat şi a înviat pentru noi, biruind astfel, o dată pentru totdeauna, aparenta putere a diavolului.
În alte epoci istorice, existau - după cum putem înţelege din Sfintele Evanghelii - cazuri de persoane aflate, împotriva voinţei lor, sub puterea demonilor. Dar cum reacţionau demonii la vederea Domnului Hristos? Constrânşi de puterea Sa cea dumnezeiască, Îl mărturiseau ca Fiu al lui Dumnezeu şi fugeau instantaneu din oamenii pe care-i stăpâniseră.

După Răstignirea şi Învierea Sa, Mântuitorul nostru Hristos ne-a încredinţat că, în orice împrejurări, El va rămâne cu noi " în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Matei28, 20).
Noi suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi şi în sufletele noastre sălăşluieşte Duhul Sfânt, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: "Sau nu ştiţi că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi".
Astfel, ştiind că Duhul lui Dumnezeu locuieşte, de la Botez, în sufletele noastre, având certitudinea faptului că Domnul ne-a mântuit sacrificându-Şi viaţa pentru noi, nu mai avem niciun motiv de teamă sau de îndoială. Noi - cum s-ar exprima Sfântul Ambrozie al Mediolanului - ne-am tămăduit deja şi nu avem dreptul să ne mai îndoim. :) În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur, prigonit de către cei de o credinţă cu el, exilat şi alungat din cetate în cetate prin uneltirile pseudoepiscopilor de atunci, afirma, într-una dintre scrisorile trimise diaconiţei Olimpiada: "Hristos este cu mine, de cine să mă tem?". :)
De aceea, consider că, aşa cum afirma "Apostolul neamurilor", absolut nimeni şi nimic din lumea creată nu ne va putea despărţi vreodată de iubirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru Cel unic şi adevărat. Cred că noi, creştinii, nu putem fi vătămaţi de diavol împotriva voinţei noastre, pentru că Hristos, Mântuitorul nostru, ne-a eliberat şi ne-a făgăduit că El Însuşi va rămâne cu noi în veşnicie (cf. Matei28, 20; Galateni5, 1; Romani8, 31-39 şi Ioan 8).
Hristos este cu noi şi nimeni împotriva noastră (cf. Condacul Înălţării Domnului).

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Hristos în mijlocul nostru, fraţi creştini!