Citat:
În prealabil postat de fallen
cateodata am impresia ca neajunsurile noastre sunt cauzate de propriile greseli de perceptie a rolului pe care il au toate activitatile in viata noastra. Iata cateva exemple care imi vin in minte:
-munca peste puteri nu o sa ne aduca beneficii pe toate planurile;
-alimentatia cat mai bogata ( ca de, de-aia muncim...) iarasi n-o sa ne satisfaca toate nevoile;
-sotul (casnicia, relatiile) nu ne vor implini propriile noastre neimpliniri;
-animalele de casa nu vor tine locul familiei, copiilor, prietenilor;
- sportul, alergarea, nu vor tine loc de mers la biserica ("hrana spirituala")
- mersul la biserica,spiritualitatea, rugaciunile, nu vor tine loc de orice altceva (loc de munca, familie, viata sociala)- decat poate daca alegem sa ne calugarim, alminteri vom vedea ca toti cei cu care ne intalnim duminica (ma refer la oameni, nu la Dumnezeu), inclusiv popa, dupa ce se termina slujba, se duc acasa, la familiile lor, la treburile lor, la vietile lor. Desigur, il iau cu ei pe Dumnezeu peste tot pe unde se duc (sau cel putin asa ar trebui), si asa ar trebui sa facem si noi ca sa fie bine, dar din pacate nu am fost educati asa, ci sa alergam ca prostii dupa "ceva" ce nici nu stim bine : succes, bani, dragoste, ?
|
Îmi induce o senzație odihnitoare faptul că sunt colegi de forum care dau semne de maturizare și primenire, observație care stă, desigur, sub rezerva privirii din ”satelit”, prin urmare privată de perceperea detaliilor sau a fundalului duhovnicesc.
N-ai ce să comentezi la meditația colegei Fallen, până și micile erori analitice intră sub incidența lui felix culpa.
Importantă e acestă ieșire mentală la interval, fie din placenta falsei protecții asigurate de evlavia încremenită în forme ”consacrate”, fie din iluzoriile subînțelesuri teologice de larg consum dobândite pe cale livrescă.
Confruntată cu dilemele viețuirii și supraviețuirii în această lume dar și cu fluizii afectivității (care adeseori par că se mișcă cum vor ei, nu cum vrem noi), gândirea capătă o consistență proteică, foarte permeabilă la intervenția formatoare a harului, sau altfel spus la metanoia.