Citat:
În prealabil postat de AlinB
Sa-ti dau un indiciu: acolo unde vei gasi un "iubitor" de animale de genul asta, acolo ai sa gasesti si unul care isi uraste semenii.
Nu o ura deschisa, capabila sa o recunoasca, ci mocnita, ascunsa de multe ori cu mare abilitate chiar si fata de propria constiinta.
Oamenii de genul asta m-ai degraba ar hrani si adaposti 10 caini decat chiar si un copil al strazii.
Ar plange mai degraba moartea unui caine decat moartea unui om, victima a aceluiasi caine care daca ar fi murit la timp, n-ar fi facut victime.
|
Avand in vedere ca ma invart de ani de zile printre oameni care se ocupa de animale si le protejeaza,pot sa spun ca ceea ce tu ai scris mai sus se aplica,insa la un numar restrans de persoane,iar aceia nu sunt in opinia mea iubitori nici de animale si nici de oameni.Ura,in toate manifestarile ei,nu izvoraste din iubire,desi mai aud si ipoteze de genul in jurul meu,ci din frica,frica de suferinta si din violenta reprimata timp indelungat.
Este real ca in cazuri de genul,compania animalelor devine un refugiu,o fuga de sine si de realitate,insa va anunt ca am regasit situatii similare in multe alte domenii,precum si cel al religiei.Am fost uluita (pe vremea cand eram mai naiva si idealista,poate) sa constat ce manifestari ale violentei si urii si inca de ce proportii se pot intalni printre anumiti "buni crestini"...insa,asta nu m-a facut sa dau bir cu fugitii si sa ii etichetez pe toti la fel,chiar daca anumite persoane din aceasta categorie,au ajuns sa imi faca mult rau la un moment dat.
Si asta pentru ca eu cred (si nu doar eu,ci si psihologii o spun) ca generalizarea este o eroare in orice domeniu ai aplica-o...pentru ca indiferent cum ar fi niste indivizi dintr-o anumita categorie,e clar ca e imposibil sa ii cunosti pe toti ca sa dai un verdict corect,prin urmare vei sfarsi prin a lipi etichete si a-ti judeca aproapele.