[heaven]

În prealabil postat de fallen

Nu pot sa pun filmuletul, si nu vreau nici sa-l descriu, ca nu prea e "crestinesc".

Dar totusi, fetelor, nu vreti sa incercam sa "incropim" ceva, o listuta cu mici dorinte pe care le avem de la sotiorii nostrii iubiti, ca sa fie toata lumea mai multumita?

De exemplu, mie mi-ar place, cand venim de afara, eventual cu cumparaturi si/sau cu copiii dupa noi, care avem, nu ar fi frumos ca unul din soti sa dezbrace copiii si sa puna hainele la loc/la uscat, dupa caz, pe ale tuturor, iar celelalt sa 'descarce' cumparaturile si apoi sa puna masa? Si daca unul termina mai repede, n-ar fi frumos sa mearga sa-l ajute pe celalalt?

Si apoi, cand se fac mai mari copilasii, nu ar fi frumos sa fie invatati sa-si bage singuri hainele la loc? Dar pentru asta sa stiti ca au nevoie de exemplul tatalui, ca daca acesta le lasa aruncate, ei n-or fi mai fraieri, nu?

Un alt aspect, consider eu, esential in educatia copiilor, este ca tatal sa nu "faca figuri" la masa, sa vina cand este chemat, sa nu-l uite Dumnezeu in fata televizorului/calculatorului si sa nu isi manifeste cu voce tare nemultumirile privitoare la meniu...

Iarasi ar fi de importanta vitala sa se evite discutiile in contradictoriu, mai ales jignirile, ofensele, vorbele urate, iesirile violente, chiar si ironiile la adresa celuilat sot, macar in fata copiilor. Chiar si bunicii ar face bine sa nu ii critice pe parinti de fata cu copii.

Poate iarasi ar fi bine ca parintii sa nu-si exprime ideile "anticrestine", politice, "fotbalistice" chiar, de fata cu copii, care din admiratie le-ar putea prelua si propavadui mai departe, la scoala sau afara, dand nastere la conflicte.

Nu este bine nici ca unul din soti sa-i permita copilului ceva ce celalalt i-a interzis, sau sa contrazica o invatatura pe care i-a dat-o, dupa principiul ca "vreau sa-l pregatesc pentru viata, sa nu fie luat de fraier, etc".

Dar pentru asta e necesar ca ambii parinti sa fie familiriazati cat de cat macar cu invataturile crestinesti, ca daca unul sau ambii sunt obsedati doar de cariera, succes si bani, s-ar putea sa nu mai aiba dispozitia necesara sa se implice si in viata de zi cu zi si sa lase totul in seama femeii, de obicei, sau a altor persoane (bunici, guvernante, etc).

Ceea ce tu descrii nu este o lista de dorinte ca pentru Mos Craciun,ci lucruri firesti,care insa,tin de maturizarea fiecaruia dintre parteneri si a relatiei implicit.Doar ca asta nu se produce peste noapte,ci in timp,cu rabdare,dorinta de acceptare,cunoastere a celuilalt.
Inseamna depasirea egoismului,a propriilor temeri,dorinta de implicare profunda din partea ambilor parteneri si ca relatia sa mearga.Conflictele,suferinta,fac si ele parte din acest proces de maturizare,insa comunicarea,acceptarea reciproca,negocierea,ajuta ca lucrurile sa se aseze pe fagasul lor.
De obicei ruperea relatiilor are loc atunci cand unul sau ambii parteneri refuza sa se maturizeze si sa isi paraseasca propriul egoism,propria rigiditate,neimplicandu-se intr-un mod profund in relatie,ci ajunge sa impuna in mod abuziv celuilalt regulile sale.
Prin relatia de cuplu,Dumnezeu ne provoaca cel mai mult sa invatam lectiile necesare pentru fiecare dintre noi si cu siguranta nu se pune problema ca am ales prost sau bine,ci pur si simplu avem langa noi acel om potrivit pentru fiecare in acel moment,ce sa ne ajute in acest proces de evolutie,maturizare,crestere spirituala.