Recomand urmatorul articol:
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...timit-aceasta/
Daca aveti rabdare sa cititi pana la capat o sa vedeti altfel orice mancare ce o aveti in fata.
Extras:
Odată aveam niște mâncare de fasole, care se stricase, iar noi, cei tineri, nu puteam s-o mâncăm. Dar Starețul se mâhnea să o aruncăm. Atunci s-a rugat cu lacrimi și ne-a dat-o a doua zi. Și o, preaslăvită minune! Fasolele înăcrite deveniseră atât de gustoase, încât păreau a fi o delicatesă.
Învățătura Starețului era aceasta: când cineva duce lipsă de ceva și rabdă, atunci vine binecuvântarea lui Dumnezeu. Odată părintele Arsenie a îndrăznit să spună:
- Nu are nici un gust peștele.
- Tot ce ne-a dat Dumnezeu, i-a răspuns Starețul, este bun. Vom plăti pentru cârtirea ta, părinte Arsenie.
Și într-adevăr, mai apoi a venit foametea.